Întrebare: Vă aşteptaţi să vi se împlinească atît de curînd profeţia pe care aţi făcut-o în iarnă, că "oricînd un tînăr regizor român poate cîştiga un mare premiu la Cannes?
Cristian Tudor Popescu: Nu, nu mă aşteptam să se întîmple atît de repede lucrul ăsta şi o spuneam ca pe o apreciere valorică. Mi se părea normal ca, avînd în vedere cam ce se premiază la Cannes, această generaţie românească remarcabilă pe plan mondial să poată lua un Palme d'Or. Dar există tot felul de combinaţii acolo, tot felul de manevre, există şi un "dram mare" de noroc pentru Mungiu, pentru că în astfel de situaţii trebuie, dincolo de valoare, să te potriveşti şi pe nişte conjuncturi politice. Acolo se face multă politică, oamenii au, la un moment dat, nişte porniri mai mult sau mai puţin politice, dăm premiu cinematografiei asiatice, coreene, iraniene, africane etc., şi nu pot să nu mă bucur că, de data asta, s-au potrivit valoarea şi conjunctura politică.
Î: Credeţi că dublul triumf de la Cannes reprezintă o simplă coincidenţă sau că cinematograful românesc a ajuns la modă în Europa?
C.T.P.: Acesta este momentul cinematografului românesc. E o generaţie care ştie "cum se face" pe plan occidental, "bonne pour l'Occident", şi nu spun lucrul ăsta deloc în sens peiorativ. Băieţii ăştia chiar ştiu cum se fac filme, vedeţi că ei nici nu le fac pentru noi, ca să fim cinstiţi. Noi apucăm să le vedem cine ştie cînd, la luni şi luni de zile după ce ele au fost lansate pe piaţa internaţională. Din păcate, e un paradox că ei nu au aproape deloc box-office în România, sînt bătuţi la audienţă de tot felul de regizori care aplică în continuare, în spaţiul mioritic, nişte reţete valabile acum 25 de ani, şi ele funcţionează.
Î: Ar fi fost mai inspirată lansarea pe marile ecrane a filmului premiat cu Palme d'Or imediat după triumful de la Cannes?
C.T.P.: Şi dacă era lansat acum, imediat după Palme d'Or, şi dacă va fi lansat la toamnă, filmul nu va avea succesul pe care îl merită aici, în spaţiul românesc. Vor fi săli cu cîţiva spectatori, cunosc publicul românesc, care se poate duce la un film autohton din două motive: dacă aude că e cu băşcălie, cu hăhăială, că "ne rîdem", gen Garcea şi Oltenii (ce deţine recordul de box-office în România pentru un film autohton lansat după 2000), sau dacă aude că e ceva politic cu el, că dă în Iliescu, că dă în Băsescu, ceva de genul ăsta. Acolo mai reacţionează. La valoarea artistică şi umană a filmului încă nu am învăţat să reacţionăm la nivel de masă. De aceea, eu nu îmi fac iluzii în legătură cu succesul de public al lui 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile în România.
Î: Cum ar putea fi eliminate controversele care însoţesc în fiecare an concursurile de proiecte organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei?
C.T.P.: Trebuie să apară investitorii particulari. Cîtă vreme vom sta la mîna Ministerului Culturii şi a diverşilor indivizi "paraşutaţi politic" pe acolo, se vor face nişte măgării îngrozitoare, aşa cum s-au făcut şi pînă acum. Important este ca, în bună măsură, 70-80% din producţia de film românească să fie particulară, să existe producători independenţi, cu bani, care să vină şi să investească aici, să nu mai stăm la mîna decidenţilor "culturnici" din România. Asta nu va fi bine niciodată.