Norvegian - Den brysomme mannen / Bothersome Man

Den brysomme mannen / Omul problemă este un film norvegian. Aţi mai văzut vreun film norvegian? Eu nu-mi amintesc. Descris drept "comedie, dramă, mister", este de fapt o comedie neagră cu tăieturi de satiră şi licăriri de fantastic - dar cred că cel mai bine îi stă dacă îl definim ca o fabulă. Însă mă-ndoiesc că cineva se duce la cinema dacă îi spui că rulează o "fabulă norvegiană"...

Şi totuşi, îmi pare rău, cam asta e! Regizat de Jens Lien, filmul este povestea lui Andreas (jucat de Trond Fausa Aurvag; greu de crezut că poţi deveni star cu un asemenea nume, dar se pare că în Norvegia se poate!). Andreas e un tip la 40 de ani care nimereşte într-un oraş unde - aparent - toate merg unse: străzile sînt măturate nonstop de maşini ale primăriei, există asistenţi sociali care te salvează din orice situaţie, oamenii sînt reci, dar politicoşi, iar "relaţiile" n-au nicio profunzime, dar nici nu duc la drame dacă te hotărăşti să le rupi. La cină se discută despre băi şi bucătării, iar tipa cu care locuieşti te roagă să rupi relaţia abia după cina de sîmbătă, ca să nu strici mizamplasul la masă. Nu există sentimente, înlocuite de aranjamente locative, nu există gust, mîncărurile avînd acelaşi gust, şi nimeni nu mai visează - decît la noul model de canapea. Este o lume "standard": aseptică, insipidă şi uniformizată. Toţi sînt fericiţi, cu excepţia lui Andreas; el este "omul problemă".

Problema Omului problemă (atît a lui Andreas, cît şi a filmului) este că vrea mai mult. Andreas, de pildă, vrea o poveste de dragoste, dar fata cu care crede că a găsit-o îşi numără iubiţii cu aceeaşi placiditate cu care enumeră calităţile lor: toţi sînt "drăguţi", cum ar putea să aleagă unul!? Nici filmul lui Lien nu prea ştie ce să aleagă. OK, este o satiră stilizată a lumii standardizate care este societatea de consum, dar acele licăriri de fantastic mai mult alienează "mesajul". Imaginea e fascinantă (s-a filmat şi în Islanda), dar imaginaţia cam bate pasul pe loc: unele soluţii de scenariu sînt luate din pelicule care, ce-i drept, nu dădeau pe-afară la capitolul imagine, în schimb debordau de imaginaţie (vezi Being John Malkovich). Den brysomme mannen e un fel de Being John Malkovich fără John Malkovich, dar cu Trond Fausa Aurvag, şi-n care nimeni nu vrea să intre în mintea nimănui - probabil, pentru că acolo n-ar găsi decît ultimul model de canapea....

Merită - aşadar - să vedeţi "fabula norvegiană"? Dacă suportaţi cîteva momente horror (eviscerări, amputări, mutilări grafice şi cam căutate), da: filmul are totuşi umor. Dar nu vă aşteptaţi la emoţie: acesta arată ca un film făcut în acea lume!