Breakfast with God - Block Bach la Odeon

Arhitectura, dansul, sacrul, umanul, urbanul - cinci concepte interşanjabile ale contemporaneităţii. Arhitectura dansului, construcţiile - fotograme ale mişcării, descoperirea sacrului într-un univers aparent laic. Omul în raport cu Dumnezeu. Regăsirea divinului în rutină, în automatism, în banal. Block Bach este o revelare a sacrului de lângă noi, un atestat modern al existenţei lui Dumnezeu. Beton, unghi drept, cenuşiu, tabieturi, necesităţi, redundanţă - un tipar rigid al vieţii omului contemporan. Scârţâie ca un disc zgâriat. Tiparul ucide emoţia, anihilează voinţa şi anulează opţiunile. Urban life înseamnă life without god. Nimic mai fals demonstrează Dabija, Mazilu şi coregraful Amir Kolben la Odeon. Viaţa este construită astăzi din aceleaşi componente ca acum două mii de ani. Are acelaşi ADN: sacru, profan, dragoste şi responsabilitate. Doar percepţia noastră despre noi înşine s-a schimbat. Sacrul nu a dispărut, a devenit însă invizibil, nepalpabil. Oamenii nu mai vorbesc cu Dumnezeu şi ştim asta din Psalmii lui Arghezi. Am uitat să comunicăm cu El, iar Dabija redeschide la Odeon fereastra către divinul de alături, din colţul blocului care sufocă personalitatea şi gândurile.

Nesfârşite blocuri interşanjabile în proiecţiile lui Gontz (Casa Gontz) în care locuiesc oameni interşanjabili. Aceleaşi figuri, aceleaşi existenţe, aceleaşi mişcări, aceleaşi clădiri. O redundanţă gri, imobile fără suflet, oameni inerţi. Singurătatea individului în mulţime, asfixierea singularului prin comun. Şi totuşi, trebuie doar să ne uităm mai atent. Omul nu e singur, nu a fost niciodată singur. Dumnezeu a stat tot timpul cu el la masă. Nu e vorba despre re-sacralizarea unei lumi de-sacralizate, ci de recăpătarea aptitudinii de a vedea / simţi sacrul. Şi cum concluzia concluziilor este, vorba Sfîntului Pavel, că "dacă dragoste nu aveţi nimic nu aveţi", fiecare gest de iubire îl re-vizualizează pe Dumnezeu. Sărutul lung, contorsionat dintre Răzvan Mazilu şi Monica Petrică funcţionează ca o rugăciune. Iubirea este sacrul zilnic. Ssst! Se cântă Bach. Dumnezeu e prin preajmă.


Look at me, God, I'm a city man

Regizorul Alexandru Dabija pare a fi preocupat în ultima perioadă de alienarea urbană. Angoase, percepţii deformate, anormalitate, înstrăinare, lumea secătuită a oraşului se regăseşte bolnavă în spectacolele lui Dabija. Deconstrucţia limbajului ca expresie a dezintegrării interioare în Ionesco - Cinci piese scurte, o parabolă muzicală a însingurării în sine în Nasul, maladivul iubirii în Capra sau Cine e Sylvia? conturează un interes al lui Dabija către patologia urbană. Cu Block Bach, Dabija aduce partea optimistă a urbanului. Regizorul mixează ritmuri, cel haotic al oraşului şi cel egal, aşezat al eului. Dumnezeu locuieşte cu noi.

Răzvan Mazilu îşi reîmprospătează stilul sub îndrumarea coregrafului israelian Amir Kolben. Mazilu se defineşte în raport cu spaţiul, într-o prelungă căutare a sinelui în proximitate, în omul de lângă, în clădirea din, în muzica pe care. Umanul şi sacrul construiesc axa pe care Mazilu evoluează cu graţia specifică amprentată într-un stil mai robust, mai frust, mai dur. Senzualitate şi bazalt, singurătate şi cuplu, tăcere şi muzică, static şi mişcare sunt antonimii între termenii cărora Mazilu glisează cu delicateţe de obicei, cu forţă câteodată, aţâţător şi ironic uneori, în compania frumoasei şi senzualei Monica Petrică. Coca Bloos, actriţă cu un talent uimitor, inteligentă şi extrem de vie în expresie şi în gândire este în Block Bach elementul dramatic al instalaţiei teatrale. Personajul său, esenţă a tuturor doamnelor cu căţel din întreaga literatură, pictură şi cinematografie este cel mai aproape de Dumnezeu. Asta datorită liniştii cu care îşi trăieşte viaţa, aproape de rutină, dar departe de resemnare.

Cireaşa de pe tort în acest spectacol este CRBL care dansează un Bach în stil hip-hop, simţind perfect fiecare notă şi redând-o cu maximă acurateţe în cel mai "gustat" moment al spectacolului. CRBL este clar de altfel ingredientul de bază al show-ului, el creează atitudinea. Mixajul urban / hip-hop - Bach / sacru este practic întrupat în acel moment de virtuozitate al lui CRBL.

Uneori Dumnezeu este mai aproape decât credem.

Teatrul Odeon
Block Bach
Regia: Alexandru Dabija
Coregrafia: Răzvan Mazilu şi Amir Kolben
Scenografia: Alexandru Dabija şi Laura Paraschiv
Muzica: J. S. Bach
Cu: Răzvan Mazilu, Monica Petrică, Coca Bloos, CRBL
Video: Casa Gontz