Exit 007 - festival de muzică electronică (şi nu numai). Păţania s-a petrecut la Novi Sad, în interiorul fortăreţei medievale Petrovaradin, între 12 şi 15 iulie 2007. Au performat şi nume mari: Beastie Boys, Grove Armada, Snoop Dogg, Wu Tang-Clan, Prodigy, Ltj Bukem & Mc Conrad... dar mai ales a existat My Bel Dance Arena.
Piano
Cu două săptămîni înainte de Exitfest, primisem cadou un bilet pe patru zile, cît ţine festivalul. Cu o săptămînă înainte de Exitfest, pe ceva TVR, consulul Serbiei anunţa scoaterea vizelor pentru Serbia. Lucrurile mergeau din bine în mai bine, ca să atingă absolutul, foartele, fortele pe parcursul celor patru zile de festival. Sss, fără grabă... menţine ritmul!
Mezzo-piano
12.07.2007, ziua încă începe de dimineaţă. Mate de la 9 în Cărtureşti. La 10, întîlnire cu Andra pe Gheorghe Lazăr. Locaţie, încă Timişoara cu ieşire spre Jimbolia sau Zombolj. Sîrbii sînt "bialfabeţi", folosindu-se în paralel de alfabetul latin şi de cel chirilic. Populaţia din Vojvodina (Banatul sîrbesc) e cel puţin bilingvă, mare parte vorbind şi română. La 11 în vamă, pe care o trecem pe jos. Vameşul român are mers de cowboy şi glume la activ: "Ce, care va să zică noi n-avem lucruri frumoase de văzut? De ce adică să mergeţi voi la sîrbi!?". La sîrbi, din nou ora 10 (sînt cu o oră în urmă). În sfîrşit, am ieşit din frumoasa patrie, ieşire la sîrbi, ieşire din timp. Taxi pînă la Novi Sad. Taximetristul vorbeşte româneşte. Îl cheamă Ivan şi e nativ din Sarajevo. La 16 ani a plecat cu familia, ca refugiat de război, luînd drumul Banatului sîrbesc. Vojvodina, oază de calm aparent. Ne vorbeşte despre război, moarte, mizerie. O să mai treacă mulţi ani pînă cînd Serbia se va împăca cu memoria războiului. Deocamdată doliu, încă îşi plîng morţii.
Crescendo
Novi Sad. Din nou surpriza arhitecturii jugen stil, aceeaşi ca la Trieste sau Timişoara. Mă simt acasă, rodul imperialismului austro-ungar, care a adus la un loc oameni, regiuni, limbi atît de diferite, dîndu-le o notă de asemănare. Deja de o oră în Novi Sad. În centrul vechi răspîndiţi mulţi, mulţi cai coloraţi. Cai pe străzi, nu pe pereţi. Un fel de "Cow Parade", dar cu cai. Mmmm, Power Horse şi dă-i bătaie. Lume întinsă pe iarbă în parcuri, prieteni la terase discutînd lejer nimicuri. Nu înţeleg, dar sună bine. Solitari, citind ziarul prin cafenele. Chill şi voie bună. Familii, tineri, mulţi tineri. Vroiam să spun speranţă, multă speranţă, cînd, în drum spre camping, la o intersecţie, la trei metri, un motoscuter s-a intersectat cu un taxi - model Zastava, Dacia sîrbilor. Scrîşnet de roţi pe asfalt de vară, bufnitură... triplu salt. Mortal. Linişte pentru o secundă. Spectatori fără voia noastră, am amorţit. Gust amar. În Serbia încă se moare... ca peste tot.
Sforzando
Schimbare de ritm. Cu Andra la un party drum & bass, pe plaja Tuborg de pe malul Dunării. Aici, jos, sîntem încă în afara festivalului, încercînd însă să ne integrăm lui. Pentru asta batem nisipul fierbinte cu picioarele, marcîndu-ne urma printre pet-uri alb-lăptoase, ce se găsesc răspîndite la tot pasul. De sus ne domină fortăreaţa Petrovaradin, pe care sîrbii au arborat ca banner - "State of Exit". Aici, jos, stare de extaz. 400 de dinari oferă tinerilor calea spre fericire. Spectacol aerian, în formaţie de patru avioane, pete de umbră pe cer canicular. Dintr-odată, trupuri întrerupte în mişcare, priviri ce săgetează cerul. High up! Săritura cu prăjina a pupilei ce pulsează în ritm electric.
Mezzo-piano
Pauză de mişcare. Am trecut de check-point-uri, de băi de mulţime şi acum aşteptăm. Aşteptăm să înceapă concertul celor de la Prodigy sau al celor de la Beastie Boys!? Nu ştiu sigur. Nu sînt sigur nici de zi! La Exit zilele nu se numără, zilele nu se succedă. Nu există perioade de odihnă, care să-ţi marcheze un timp măsurabil, există doar tempo-ul muzicii electronice. N-am dormit de 36 de ore. Andra, nici ea, dar uitîndu-mă la ea o văd fericită, respirînd fericire prin toţi porii trupului ei alb. E poate pentru prima oară cînd văd o bacantă şi realizez că poate ceea ce imprimă frumuseţe în noi şi-n rest e mişcarea, scurgerea. Staticul e doar un cadavru îngheţat într-o poziţie imposibilă pe un asfalt de vară.
Dance Arena
Exerciţiu de imaginaţie: 20.000 de oameni dansînd pe aceeaşi arenă, în aer liber. Stream-uri electronice ce lovesc zidurile unei cetăţi medievale. Ritm, trupuri, crescendo exponenţial. The Dj must feel as a God. Dumnezeule, oare cum trebuie să te simţi, manipulînd toată acea mulţime, făcînd-o să se mişte pe ritmurile puse de tine? Trentemoller, Green Velvet, Dj Paul Woolford, 2020SoundSystem cunosc cu siguranţă răspunsul la această întrebare.
Morendo
Răsărit, stare de haos. Ltj Bukem îşi susţine de vreo jumătate de oră ultima piesă. La şase dimineaţa pare încă neobosit. Pe noi a reuşit în sfîrşit să ne epuizeze. Fizic. Lumea se scurge afară din fortăreaţă. Petrovaradin - "State of Exit" evacuation! Refuz însă să ies din starea de Exit. Hotărîm să mergem pe plajă, să ne îngropăm în nisip şi să aşteptăm răsăritul. În sfîrşit, stare de stază. În jurul nostru însă universul se mişcă în continuare. Şi noi odată cu el!