Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

432 de 3 ori - 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile


Suplimentul de cultură, septembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Am văzut 432 deja de trei ori (la TIFF, la Anonimul şi la cinematograful Victoria din Iaşi). Am avut, deci, timp să întorc filmul pe toate părţile (nu chiar pe toate, fiindcă nu-i cu putinţă) şi, mai ales, să acumulez încet-încet ce-a avut presa de zis despre asta.

Dincolo de anecdotica de rigoare (la care au contribuit din plin Ministerul Educaţiei din Franţa şi respectabilele feţe de la "Osservatore romano"), am putut citi nişte cronici foarte bune, altele care povesteau filmul şi mai adăugau cîteva consideraţii despre "mizerabilism" (un cuvînt odios şi inventat, care nu se potriveşte deloc cu filmul lui Mungiu), altele în care Laura Vasiliu era botezată nonşalant "Luiza" şi altele - de fapt numai una - care mi-au provocat la fel de multă greaţă ca un articol mai vechi despre Moartea domnului Lăzărescu.

Jurnaliştii de la "România liberă", ediţia de Cluj, vădit şocaţi de calitatea proastă a filmului premiat la Cannes, s-au gîndit să-l rezume astfel: "un film despre drama a două tinere uteciste dezumanizate, Găbiţa şi Otilia, una gravidă, cealaltă nu, aflate în căutarea unui avort" şi "cele două tinere se dedau la o partidă de sex cu doctorul-clandestin". Evident, nimeni nu-i obligă pe jurnalişti să le şi placă filmul, dar modul în care au învăţat să-şi exprime opiniile e inacceptabil, un amestec de condescendenţă şi miştocăreală, plus nevoia de a înota, musai, împotriva curentului.

Şi, ca să nu vorbesc totuşi în gol, îmi rezum şi eu argumentele: 432 e un film esenţial pentru că totul, de la decor pînă la jocul perfect al actorilor, e construit în termenii necesarului (nimic superfluu), pentru că rama nu înghite povestea, tranformînd-o într-o natură moartă, ci o provoacă permanent, întreţinînd suspansul, pentru că vorbeşte limpede despre relaţiile mereu tensionate dintre ce e în jur şi ce e în noi (chipul ostil al lumii de atunci le anulează unora voinţa, iar altora, paradoxal, le-o pune în mişcare, obligîndu-i să caute înăuntrul lor umanitatea, ca unică soluţie a supravieţuirii), pentru că, în fine, e un film care îi stîrneşte pe cei care-l văd la mărturisire, la poveştile de umilinţă şi remuşcare pe care n-au îndrăznit să le spună nimănui. Un film care, prin puterea lui extraordinară, îi face pe oameni să vorbească despre ei.




 Toate articolele despre 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Luiza Vasiliu


Alte articole

 10 ani după Palme d'Or - Ziua când am fost pe Everest, Mihai Brezeanu
 10 ani cu filmul românesc. Episodul 7 - Anul 2007, Iulia Blaga
 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile primeşte Premiul Goya pentru cel mai bun film european lansat în Spania în 2008, Comunicat de presă
 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile nominalizat la Premiile Goya 2009, Comunicat de presă
 Detaliile fac diferenţa - 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Christina Anghelina
 Toate articolele despre 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer