Filmele lui Ivory au o dublă reputaţie contradictorie: pentru cinefilii pretenţioşi e un maestru elevat, pentru cei cu sensibilităţi mai populare, e unul îngheţat, sinonim cu academismul demodat. Sigur, ca şi mulţi alţi autori prolifici, Ivory a făcut şi filme proaste. Însă detractorii nu au dreptate - sub învelişul frigid, e fascinant cât de vivace şi de captivante pot fi filmele sale.
Regizor cult şi rafinat, James Ivory e considerat cel mai britanic dintre cineaştii americani. Specialitatea sa au devenit adaptările, în special după romane ambientate la sfârşitul secolul XVIII şi începutul celui XIX, iar marca lui e restituirea epocii într-o manieră cât mai fidel posibilă, la limita maniacalului. Ivory e vrăjit de cultura indiană, căreia îi dedică prima parte a operei sale, perioadă auto-definită drept un "exerciţiu de stil". Însă abia cu The Europeans, prezentat la Cannes în 1979 vine recunoaşterea din partea marelui public şi a criticii. Succes care se consolidează în anii '80 cu Cameră cu vedere/ A Room With a View (1985) - 3 Oscaruri - şi Maurice (1987). Urmează Mr. And Mrs. Bridge (1990) şi Howard's End - 3 Oscaruri şi un Golden Globe - toate adaptări ale romanelor lui E. M. Forster. The Remains of the Day din 1993 e de asemenea o adaptare, însă a romanului omonim al lui Kazuo Ishiguro. Ivory a creat un staff solid de colaboratori şi ar putea intra în Guiness Book pentru cea mai lungă colaborare din istoria de cinematografului dintre regizor, producător şi scenarist: Ivory, evident, producătorul indian Ismail Merchant cu care, în 1961 a constituit Merchant Ivory Production şi scenarista poloneză Ruth Prawer Jhabvala, cărora li se adaugă şi Richard Robbins, responsabil pentru coloana sonoră.
Câţiva factori au motivat alegerea constantă şi coerentă a romanelor lui Forster. Ceea ce l-a fascinat pe Ivory la scriitorul englez a fost descrierea nuanţată a coliziunii culturale, structura narativă puternică, acompaniată de personaje ieşite din comun. Tema de fond comună e contrastul dintre o existenţă liberă şi fericită (simbolizată deseori de Italia) şi o viaţă în chingile ideilor preconcepute şi a etichetelor rigide (întruchipate de Anglia). Convenţionali şi ipocriţi contra idealişti şi progresişti. Virgina Woolf spunea despre scriitor: "Forster vede frumuseţea prizonieră într-o fortărează de satin, de unde trebuie s-o elibereze... Sufletul e cel care contează. O cameră e o cameră, un scrin e un scrin, dar în acelaşi timp, accesoriile realităţii devin, uneori, vălul prin care cineva poate vedea infinitul." Curioasă coincidenţă: Forster a simţit o profundă pasiune pentru un intelectual indian, aşa cum Ivory a creat o legătură indisolubilă, pe plan profesional şi uman, cu indianul Ismail Merchant. Obiectivitatea, puritatea, ironia sunt alte elementele comune. Forster avea un umor subtil atunci când descria bunele obişnuinţe burgheze (ceremonia ceaiului e o ţintă emblematică de satiră). Ivory transferă această causticitate în scene cu tonalităţi juste, delicate, dar eficace. El pune romantismul personajelor sale în contract cu ferocitatea raporturilor umane. Ca şi în roman, psihologia eroilor e definită în tuşe vii dar profunde, cu momente de superbă ambiguitate. Cu eleganţă, fineţe, obsesie pentru detaliu dar şi poftă insaţiabilă de viaţă, Ivory ne face să descoperim o parte din literatura de sfârşit de secol XVIII, de care nu se apropie cu răceala unui anticar, ci explorând cu fervoare contradicţiile ce caracterizau viaţa de atunci. Parteneriatul Merchant/Ivory s-a încheiat, din păcate, odată cu The White Countess - pe 25 mai 2005, Ismail Merchant a plecat să se odihnească puţin. Avea 69 de ani.