România Liberă / octombrie 2007
Banii obţinuţi din vânzarea fotografiilor expuse la Londra şi Bruxelles au fost donaţi organizaţiei International Campaign for Tibet.
La Gala Premiilor Emmy International de la New York, Sergiu Matei a fost contactat de agenţi de la Hollywood interesaţi de o carte şi un film despre experienţa sa.
Pe operatorul de la Pro TV nu-l încântă ideea de a lucra ca operator la New York, el refuzând trei oferte ale unor televiziuni de ştiri de peste Ocean.

Sergiu Matei, operatorul Pro Tv care a fost recent nominalizat la Premiile Emmy International pentru imaginile cu tibetanii împuşcaţi de grănicerii chinezi, îşi arată acum fotografiile. Doar o parte din ele - cam 30% spune -, realizate între sfârşitul lui august şi luna octombrie 2006, în Nepal şi Tibet. Expoziţia numără 65 de fotografii şi e găzduită de holul de la Cinema Pro după care, de săptămâna viitoare, va fi mutată la galeria Atelier 35 de pe strada Şelari. Nu e prima întâlnire cu publicul a instantaneelor himalayene. Expoziţia a fost arătată deja la Londra, Bruxelles şi Praga. În primele două oraşe de pe listă ea a fost organizată de International Campaign for Tibet (ICT), organizaţia din al cărui board face parte şi Richard Gere, iar imaginile, primite din Bucureşti în format electronic, au fost mărite şi vândute amatorilor. Suma obţinută - circa 5.000 de euro - a intrat în vistieria ICT. Cele mai multe fotografii s-au vândut la Londra, preţul unei fotografii variind între 50 şi 400 de euro.

Prins cu slujba de la Pro TV, Sergiu Matei n-a fost nici la Londra, nici la Bruxelles, nici la Praga, iar banii obţinuţi din vânzarea fotografiilor la Bucureşti plănuieşte să-i ţină în sfârşit pentru sine. Visul lui e o căsuţă la ţară cu un câmp de lavandă alături. N-a vândut încă nimic, dar are cel puţin o promisiune. Printre cei care au anunţat că vor să cumpere poze se numără Horia Brenciu, care a ales deja două dintre ele.

"Fiecare fotografie are mirosul ei, sunetul ei. E de ajuns să văd una singură ca să le văd pe toate şi să-mi aduc aminte de Himalaya", spune Sergiu Matei, deşi recunoaşte că doar cei din breaslă înţeleg cât de greu e şi să filmezi, şi să faci şi poze. Din păcate, din expoziţie nu fac parte şi stop-cadre cu tibetanii împuşcaţi, pentru că "nu s-au putut mări la o rezoluţie decentă. Dacă aş fi filmat pe peliculă, ar fi fost cu totul altceva", spune Sergiu Matei, recunoscând că în competiţia imaginilor fixe cu cele filmate de el anul trecut şi care au făcut înconjurul lumii, acestea din urmă - deşi mai dificil de realizat - sunt mult mai convingătoare şi au un cu totul alt impact.


Colin Farrell în rolul lui Sergiu Matei?

Sergiu Matei nu crede că va ajunge prea curând în Himalaya, mai ales că în acest an n-a putut trece prin India, spre Dalai Lama, care dorea să-l cunoască. Rămâne deschisă posibilitatea de a-l întâlni în India sau undeva în Europa. În schimb, într-un viitor nu foarte îndepărtat am putea vedea la cinematograf un film american inspirat din aventura românului. Când a mers recent la New York pentru gala de decernare a Premiilor Emmy International ("care mi s-a părut mai nasoală ca Gala Cinema for Peace de la Berlin pentru că erau nişte mese ca la nuntă"), Sergiu Matei a vorbit cu nişte agenţi de la Hollywood, printre care Jody Hotchkiss. Acesta i-a propus să permită întâi transpunerea poveştii trăite de Sergiu Matei într-o carte, iar aceasta să fie pe urmă ecranizată. Lui Sergiu Matei i-ar plăcea ca personajul Sergiu Matei să fie interpretat de Colin Farrell. La New York, unde a fost recent, i s-a propus de către trei televiziuni locale de ştiri să meargă să lucreze la ele ca operator. Răspunsul a fost negativ. "Nu ştiu cum să spun, eu am trecut peste capitolul ăsta cu televiziunea. Acuma aş vrea să fac ceva mai mult. În plus, nici nu-mi place New Yorkul. (...) Le-am dat cu flit. Atâta tot spun că susţin cauza încălzirii globale şi e suficient să ieşi în stradă şi n-o să găseşti din 2.000 de maşini una singură care să consume sub 4.000 cm cubi", spune Matei, care i-a spus acelaşi lucru şi preşedintelui Academiei de Televiziune, Bob Paisner, la lunch-ul de după ceremonie. Şi acesta ce-a replicat? "A zis că nu crede că asta e principala cauză."

Cum i-au schimbat toate aceste evenimente viaţa? "Nu mi s-a schimbat chiar deloc", spune el (De fapt, ieri a plecat spre Suceava într-o delegaţie). Nici faptul că materialul său era dat ca favorit (înainte de premiere era felicitat de ceilalţi nominalizaţi ca şi cum ar fi luat deja premiul) pentru ca premiul să-l câştige până la urmă un program de la BBC News care nici măcar nu fusese nominalizat nu-l supără prea tare. "Eu nu consider că am pierdut ceva", spune el continuând cu un lucru care a devenit deja un stindard, dar care e foarte adevărat. "Cel mai mare câştig al meu e că tibetanul pe care l-am salvat trăieşte. Nu ţin legătura cu el, nu are mail sau telefon, dar ştiu că e în India, la Daramshala. Mi-au trimis cei de la organizaţia lui Richard Gere un desen făcut de el cu ce s-a întâmplat în acea zi."

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus