America din texte vs. America din jurul nostru - Lecturi la Ariel în 2007

De o bună perioadă de timp, din când în când la Teatrul Ariel se organizează sesiuni de spectacole lectură. Acum vreo trei sau patru ani au fost spectacolele din dramaturgia germană contemporană, acum doi ani s-a luat pulsul publicului confruntat cu dramaturgia irlandeză contemporană, iar anul acesta, în deschiderea stagiunii 2007 - 2008 au fost prezentate texte din dramaturgia americană contemporană. Ele au fost obţinute prin intermediul Alinei Nelega şi al lui John Clinton Eisner, Director Artistic şi fondator al Teatrului Lark din New York, prezent şi el la lecturi, alături de dramaturgul Kelly Stuart, autoarea textului Mayhem, care a devenit Overdose în varianta propusă de Teatrul Ariel şi regizoarea Alina Nelega, text pus în scenă în premieră la acest teatru.

Piesele citite, trei la număr şi prezentate pentru prima oară în România, au fost Elliot, fuga unui soldat de Quiara Alegria Hudes (versiunea în limba română: Gabriela Monica Rusu), Tigrul bengalez de la Zoo Bagdad de Rajiv Joseph (Versiunea în limba română: Mircea Sorin Rusu) şi Strangerhorse de Brian Dykstra (Versiunea în limba română: Gabriela Monica Rusu şi Mircea Sorin Rusu). Urmate de discuţii cu publicul, în prezenţa actorilor, regizorilor, traducătorilor şi invitaţilor, textele au avut într-adevăr un impact puternic asupra celor prezenţi şi au declanşat discuţii aprinse, profitându-se din plin de prezenţa lui John Eisner, care a putut să înţeleagă astfel modul în care America este percepută peste ocean, prin prisma textelor prezentate. Aşadar:

Elliot, fuga unui soldat de Quiara Alegria Hudes este un text care pune faţă în faţă trei generaţii: bunicul, fost luptător în războiul din Coreea, tatăl, fost luptător în războiul din Vietnam şi fiul, Elliot, luptător în războiul din Irak. Legătura între ei este foarte puternică, bazată pe amintirile comune din război (pe care însă nu şi le împărtăşesc) şi pe un pronunţat simţ al onoarei şi familiei, care îi conduce de fapt înspre aceleaşi greşeli. Un alt liant este reprezentat de mama lui Elliot, Ginny, tandra voce feminină, fostă soră medicală pe frontul din Vietnam, care cunoaşte la rândul ei ororile războiului. Folosindu-se de studiile sale muzicale, autoarea îşi compune textul pe structura unei fugi, lăsând vocile să se întrepătrundă, să se întretaie, iar apoi să se combine ca un puzzle şi să se aşeze, astfel încât melodia curge elegant şi susţinut. Orchestratorul/regizorul spectacolului lectură, Costin Gavază, a mers pe simplitate şi căldură în abordarea textului. Cu minim de artificii regizorale, cu lumini discrete şi cu o doză de umor, regizorul a creat un mic univers emoţional, discret şi în totală armonie cu spiritul textului, profitând de puterea cuvântului şi de spaţiul intim al studioului pivniţă al teatrului, unde de altfel s-au desfăşurat toate spectacolele lectură. Distribuţia, alcătuită din studenţi actori, prin relaţia discretă şi apropiată cu textul, a sporit intensitatea emoţională şi intimitatea pe care o creează textul. Este vorba de Cristian Bojan, Oana Porav Hodade, Cătălin Chirilă, Ciprian Mistreanu, cu colaborarea lui Costin Gavază şi a Oanei Leahu. Acest text a fost pe lista nominalizatelor la Premiul Pulitzer.

Tigrul bengalez de la Zoo Bagdad de Rajiv Joseph, citit în a doua seară, mută puţin accentul de pe relaţiile de familie şi de pe amintiri pe relaţiile care se nasc în chiar zona de conflict, la faţa locului în Irak. Bazat pe un fapt real, anume o bombă căzută la grădina zoologică din Bagdad, care a eliberat o parte din animale, precum şi un soldat american a cărei mână a fost mâncată de un tigru, dramaturgul creează o legătură între lumea viilor şi cea a morţilor, ale căror element comun este în primul rând Tigrul, un personaj sarcastic şi uşor blazat, care trece prin filtrul său tot ceea ce se întâmplă în faţa ochilor spectatorilor. De un dramatism aparte, secondat de cinism şi umor negru, textul a fost citit în regia Oanei Leahu, care şi ea a pus în prim plan cuvântul, scoţându-i însă în evidenţă, prin soluţii regizorale discrete şi rafinate, dimensiunea onirică şi metaforică. Costin Gavază, Cristian Bojan, Paul Socol, Oana Porav Hodade, Ciprian Mistreanu, Cătălin Mândru, Diana Avrămuţ, Gabriela Bianchin au dat glas personajelor, permiţând paginii scrise să se materializeze într-un spectacol de o sensibilitate aparte prin interpretarea curată şi elegantă a replicilor subliniate cu marker galben.

În a treia zi de lecturi s-a revenit cu totul pe pământ, prin textul Strangerhorse, scris de Brian Dykstra, autor dramatic şi performer, o piesă directă şi alertă despre imposibilitatea de a trăi fără să ne judecăm aspru unii pe ceilalţi pentru ceea ce suntem şi ceea ce şi-ar dori alţii să fim. Aflat pentru prima dată în faţa realizării unui spectacol lectură (spre deosebire de Costin Gavază şi Oana Leahu, care au "recidivat" şi bine au făcut), Liviu Topuzu, în calitate de regizor, a creat în alt mod atmosfera pentru receptarea acestui text: lăsând toate luminile aprinse în sală şi evitând citirea didascaliilor, el a reuşit să prindă publicul în plasa textului, realizând o lectură alertă, de impact, foarte bine condusă. Alături de el, care a preluat la rândul său unul din roluri, au mai citit şi pus cu adevărat în valoare textul actorii şi studenţii la actorie Ştefan Roman, Alex Frânceanu, Andi Gherghe şi Sergiu Marocico.

Deschiderea cu care regizorii şi actorii au abordat textele, apropierea de public, acea imagine a vulnerabilităţii pe care o are un actor cu scriptul în mână au fost elementele care au favorizat apropierea de public şi reacţia mai mult decât generoasă a sa la ceea ce a auzit (şi văzut). Evident, au fost în public şi persoane care au venit pentru prima dată la acest tip de spectacol şi care au fost cucerite de atmosfera creată, de senzaţia de siguranţă pe care ţi-o dă, ca spectator acea imagine pe care o pomeneam un rând mai sus, anume actorul cu foaia adnotată în mână, ştiind că urmează discuţii libere pe text, în cadrul cărora s-a făcut un intens schimb de idei şi de păreri. Dacă e să ne luăm după ce s-a întâmplat în cele trei zile de lecturi, atunci oricare dintre textele citite, ajunse pe scenă, ar fi nişte veritabile succese.

Pentru că aceste lecturi au făcut parte din programul mai amplu de deschidere a stagiunii Teatrului Ariel, program denumit Zilele Ariel, trebuie menţionate şi celelalte evenimente, respectiv premiera spectacolului Overdose de Kelly Stuart, în regia Alinei Nelega, spectacolele de animaţie prezentate (pentru că Arielul este şi teatru de păpuşi), anume Ninigra şi Aligru de Nina Cassian, în regia Oanei Leahu, Vrăjitorul din Oz de Frank Baum, în regia lui Demeter Zsuzsa, Povestea pescarului şi a peştişorului de aur, spectacol prezentat de Trupa Harlekin din Eger, Ungaria, apoi Amphitrite după Gherasim Luca, realizat de Horaţiu Mihaiu, un spectacol bazat pe imagine, care readuce avangarda literară românească în atenţia spectatorilor, precum şi un spectacol studio hibrid (între performance şi lectură, dar mai mult performance decât lectură) pe texte de Saviana Stănescu, în regia Georgetei Lozincă, urmat în ultima zi de un workshop dramatic cu participarea unor copii de etnie rromani, condus de actorul păpuşar Rudolf Moca.