Concursul de proiecte CNC, ediţia din primăvară până-n toamnă 2007 s-a încheiat. Privind rezultatele putem avea o imagine a ceea ce vom vedea pe ecrane în 2009 sau chiar 2010.
De ce aşa de târziu? Pentru că după ce hotărârea juriului se bate în cuie prin semnarea a câteva sute de hârtii, după ce se încheie şi etapa contestaţiilor (fără de care nu se poate), urmează "goana după aur". Creditul rambursabil oferit de CNC nu acoperă decât o parte - în unele cazuri o foarte mică parte - din bugetul estimativ al filmului, aşa că trebuie adunat restul de bani. Teoretic, de la cei care înainte de concurs au declarat ferm că vor intra în joc. Practic, de la mulţi alţii. Asta e treaba producătorului. Între timp, regizorul mai lucrează la scenariu şi începe pregătirea (casting, locaţii etc). Cel mai devreme filmările vor avea loc în vara 2008, în cazul în care anotimpul corespunde celui din scenariu. Dacă nu, mai târziu. Urmează dârdora postproducţiei (montaj, mixaj - ah, sunetul!...) sub presiunea selecţionării la festivalurile din 2009, cu Cannes-ul pe primul loc. Şi abia după turneul prin competiţiile internaţionale (acolo unde e cazul) vine la rând premiera în România. Asta în eventualitatea că nu există incidente de parcurs, de la un divorţ dintre regizor şi producător la terminarea banilor înainte de vreme.
Susnumitul divorţ nu este o invenţie a mea pentru a da un aer mai interesant articolului, ci este chiar cazul lui Adrian Istrătescu Lener (regizor român stabilit la Paris, al cărui ultim film datează din 1989), care acum câţiva ani a câştigat concursul CNC cu o ecranizare după Domnişoara Cristina de Mircea Eliade. Disensiunile dintre regizor şi producător au condus la întreruperea filmului şi returnarea banilor către CNC. Pentru că legea nu interzice să te prezinti la concurs cu acelaşi scenariu de câte ori vrei, Istrătescu se numără printre câştigătorii din acest an cu Domnişoara Cristina după Mircea Eliade, dar cu un alt producător. Să sperăm că de data asta va face filmul pentru că altfel înseamnă că de două ori a ocupat locul altcuiva mai hotărât să lucreze. Legea mai are multe lucruri strâmbe, dar e bine să nu ne oprim asupra lor pentru că nu ajunge toată revista HBO pentru a le epuiza.
Aşadar cum va arăta repertoriul românesc peste doi ani? Fără Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu pentru că nu au concurat cu niciun proiect. Dar cu Cristian Mungiu care produce şi parţial regizează (în colaborare) alte întâmplări din epoca de aur. Filmul în episoade e deja început şi alte două scurtmetraje de completare se numără printre câştigători. Mungiu a mai câştigat cu un scenariu mai vechi intitulat Cartier (scris împreună cu Ioana Uricariu), pe care îl va face regizorul debutant Anatol Reghintovschi. Aici aş face o paranteză pentru a sublinia "flerul" concursului de scenarii HBO ca descoperitor de condeie care, la prima sa ediţie din 2000, a premiat exact Cartier (rebotezat acum Periferic) trimiţându-l la Los Angeles la finala concursului Hartley Merril. Iar scurtmetrajul premiat de HBO în acest an, Faţa galbenă care râde, câştigă acum şi concursul CNC şi va fi regizat de Constantin Popescu.
Fără mulţi dintre regizorii-vedete ai tânărului cinematograf românesc (absenţe motivate în fel şi chip: Puiu a declarat că nu mai vrea să aibă de a face cu CNC; Porumboiu nu are un scenariu în care să creadă; Mitulescu filmează, dar debutantul Florin Şerban a câştigat pe un scenariu al său mai vechi, Dacă vreau să fluier, fluier; deşi Muntean filmează şi el, a participat la concurs şi l-a pierdut pe mâna scenaristului Ioan Groşan care îi încredinţase Caravana cinematografică), "palmaresul" acestei ediţii a concursului CNC îi dă posibilitatea lui Călin Netzer să revină, după o absenţă de patru ani, cu Medalia de onoare (un scenariu excelent al talentatului Tudor Voican), lui Radu Jude să debuteze în lungmetraj cu Cea mai fericită fată din lume (o poveste care duce minimalismul la limitele lui extreme şi care îi va întinde regizorului multe capcane), lui Nae Caranfil să reintre într-un ritm normal de lucru cu Alice în ţara tovarăşilor (un film inspirat din episodul celebrului furt de bancă din anii 50). Eu personal aştept cu nerăbdare să văd pe ecran Cealaltă Irină, un scenariu cald şi omenesc centrat pe un personaj masculin extrem de ofertant pentru interpretul ce va fi ales de regizorul debutant Andrei Gruzsniczki.
E de presupus că vechii consacraţi - Stere Gulea (Sunt o babă comunistă), Dan Piţa (Ceva bun de la viaţă), Alexa Visarion (Recviem pentru un evreu) - vor fi în nota lor obişnuită. Deşi oricând e loc pentru surprize. Să sperăm că vor fi plăcute.