Trei zile de colocviu la Cluj Napoca, ediţia a treia. Un regizor, Mihai Măniuţiu, a avut ideea acestor întîlniri profesionale. Singurele din branşă şi din ţară. Criticii se întîlnesc rar. Pe la festivaluri şi nici nu prea vorbesc despre ei. Preferă să vorbească despre alţii. Colocviile clujene sînt concurate de Festivalul de la Galaţi (abia încheiat), cel de la Piatra Neamţ (în plină desfăşurare) şi de Festivalul Naţional (în febra pregătirilor). Asta explică participarea relativ puţin numeroasă. Neoficial se zice că ar fi ultima ediţie. Sper să mai fie şi altele. Să ne întîlnim. Să povestim. Să ne ascultăm. Să ne contrazicem.
Ziua I. Premonitoriu, colocviul începe cu (o) Purificare (de Sarah Kane). Montarea lui Andrei Şerban. Mircea Ghiţulescu face fotografii în timpul reprezentaţiei. E scos din sală. Două ore şi jumătate de spectacol. Un text dur, o tragedie modernă, tragedia modernă. "Eroii": drogaţi, retardaţi, homosexuali, transexuali, incestuoşi, prostituate. Regula celor trei unităţi. Mimesis (un ca şi cum, vorba lui Paul Ricoeur). Katharsis. O mizanscenă pe placul lui Artaud. Teatrul cruzimii. Personaje, actori şi spectatori trăiesc împreună (visceral, fizic) destine duse la limită. Mă dor genunchii, coloana, mă doare stomacul. Profeţia lui Artaud s-a împlinit. Discuţii informale. Sînt printre puţinii fani ai proiectului.
Ziua a II-a. Primul colocviu. Tema e Învăţămîntul teatral din România. Ohoho! Miruna Runcan face un synopsis al problemelor (extrem de multe) din şcolile româneşti de teatru. Ne-ar trebui vreo lună să le discutăm şi cine ştie cît, să le rezolvăm. Oricum, totul e postfactum. (Am aflat, între timp, cum eşti evaluat ca prof în universiate: de studenţi, de colegi şi de superior. Cam multă lume cu care trebuie să te pui bine!). Sebastian Vlad Popa e referent. Citeşte materialul redactat de mînă, cu multe ştersături (e lucrat!): interesant, dar pe lîngă temă. L-a supărat Purificare. Din cînd în cînd, foloseşte şi sintagma "învăţămînt teatral". Profesorul Ion Vartic ascultă răbdător. Apoi explodează, apărîndu-şi teatrul şi programul artistic. Asistenţa punctează aspect după aspect (Mircea Morariu - complexitatea chestiunii, multitudinea faţetelor; Cristian Buricea Mlinarcic - lipsesc manualele, nu sînt lucrări de sinteză, traduceri; Doina Papp - şcoala românească de teatru unde e? Nu se fac workshop-uri, teatrul de tip laborator e inexistent; M.Chris Nedeea - "Facultatea nu mi-a folosit la nimic!" Scurt.). Pragmatic şi organizat, Marian Popescu propune conceperea unui material şi înaintarea lui spre Ministerul Educaţiei. Se cer voluntari. Privită insistent, mă ofer (ce mi-o fi trebuit?). Prezenţi, mulţi studenţi clujeni la Teatrologie. Lasă să vadă ce-i aşteaptă! Seara: O scrisoare pierdută a lui Tompa Gabor, la Teatrul Maghiar. Toate rolurile sînt interpretate de femei îmbrăcate bărbăteşte. Doar Zoe e bărbat, bărbat (Bacs Miklos), cu nădragi şi ce-o mai fi prin ei. Bună idee de suplimentare a surselor comicului. Trupa funcţinează ca un ceasornic elveţian, cu arcul întors de Gabor însuşi. Sînt enervant de buni.
Ziua a III-a. Iar discuţii. Disputa dintre teatrul de repertoriu şi teatrul alternativ. Formulare nefericită. Disputa sugerează ceartă, antagonism. Nu e. Teatrul de repertoriu e o noţiune de referinţă instituţională. Alternativ ţine de estetic. Era mai bine "independent". Dar cine e realmente independent? Moderator: subsemnata. Tovarăş la ţinutul frîielor: Sorin Crişan. Referent: Iulia Popovici. Întorc noţiunile pe cîteva feţe. Referenta "referenţiază". Lumea întoarce noţiunile pe toate feţele. Înseamnă că îi interesează. Unii sînt la subiect, alţii pe lîngă. Nicolae Prelipceanu - disputa dintre clasic şi modern. Bătălia pentru Hernani! Alina Nelega - libertatea ţine de etic, iar alternativul de estetic; Mariana Ciolan - Teatrul municipal al lituanianului Oskaras Korsunovas funcţionează într-un apartament cu două camere; Boros Kinga - se ajustează cadrul legislativ, iar companiile private vor primi bani de la buget. Din cînd în cînd mai înşfac microfonul. Concluzii parţiale (nu există adevăr cu majuscule; sînt doar adevăruri parţiale, relative; îndemn la toleranţă). Intervenţiile continuă. Ce concluzii să mai tragi? Mulţumim pentru participare. Seara vedem Lear-ul lui Tompa. E un spectacol care te încîntă vizual. Simt lipsa fiorului tragic. Nu l-aş fi distribuit pe Marian Râlea. Tompa se joacă cu bufonul-regele-nebunul-clovnul. E o temă la care meditează spectacular demult. Ţine trei ore şi... cu tot cu pauză. Bucureştenii au ochii pe ceas. Pierd trenul. Al meu e la 1.08. Ura şi la gară. Nu-mi pot închide fermoarul la geanta de voiaj. Din cauza volumelor coordonate de Liviu Maliţa (Viaţa teatrală în şi după comunism şi Cenzura în teatru. Documente. 1948-1989). Lucrare serioasă. Grea. Bravo lor. Sper să ne "colocviem" şi la anul. Mie îmi place la Cluj Napoca.
Ziua de după. Mă sună de la Ziua de Cluj. Să-mi spun părerea despre Lear. O fi scandal? "E un spectacol viu, care naşte discuţii". "Râlea v-a plăcut?" "Eu nu l-aş fi distribuit pe el. Dar eu nu sînt Tompa Gabor". De ce l-o fi distribuit Tompa pe Râlea? Un motiv o fi avut.