Primul şi unicul actor de culoare dublu oscarizat (pentru rol secundar în Glory, în regia lui Edward Zwick, din 1989 şi pentru rol principal în Training Day / Zi de instrucţie, în regia lui Antoine Fuqua, din 2001, unicul rol cu adevărat negativ din întreaga carieră), Denzel Washington este perceput drept unul dintre cele mai bancabile, prolifice şi serioase staruri de la Hollywood şi are în spate o carieră cinematografică ce se întinde pe trei decenii... Din lipsă de spaţiu, urmează o trecere în revistă, deloc exhaustivă, a filmografiei sale, din perspectiva celor trei regizori care, de-a lungul timpului, i-au oferit diverse şi memorabile chipuri...
Exponent marcant / militant al culturii afro-americane, Spike Lee l-a plimbat Washington, preţ de patru filme, prin patru ipostaze diferite mai mult sau mai puţin tipice comunităţii de culoare. Mo' Better Blues (1990), de exemplu, cronichează viaţa fictivului trompetistului de jazz Bleek Gilliam (magnetismul lui Washington te face chiar să uiţi că la trompetă cântă, de fapt, Terrence Blanchard) din perspectiva loialităţii, a prieteniei şi a deciziilor ce pot schimba o viaţă. De la personal la social, şi cu un ton diametral opus (pe genericul de început, un discurs îndeamnă la luptă în timp ce steagul american arde şi Rodney King e bătut de poliţişti), Malcolm X (1992), a dat de pământ cu aşa-zisa armonie interetnică americană iar Washington a făcut un veritabil tur de forţă reuşind să treacă cu egală măiestrie şi dezinvoltură prin mai multe momente din viaţa activistului - adolescenţa cu probleme, trecerea la islamism şi pelerinajul la Mecca. Revenind cu un subiect infinit mai personal, în He Got Game (1998) Washington este un afro-american stereotipic (inclusiv anii obligatorii de închisoare) într-o situaţie stereotipă: fiul lui are şansa unui viitor universitar numai datorită talentului la baschet. În fine, în Inside Man / Omul din interior (2006), Washington este afro-americanul eliberat de apăsarea discriminării, un profesionist inteligent, rafinat şi net superior, mai ales din punct de vedere moral, semenilor săi albi.
Deşi Denzel a apărut în numai două filme de-ale lui Jonathan Demme, Philadelphia (1993) şi The Manchurian Candidate / Candidatul manciurian (2004), rolurile cu pricina sunt socotite veritabile vârfuri în filmografia actorului. Atât în ipostază de avocat homofob ce se transformă, practic, sub ochii noştri, dintr-un exponat reprobabil al tagmei într-un om capabil să treacă dincolo de propriile-i prejudecăţi, cât şi în rol de marionetă revoltată ce se luptă, fără şansă, cu intrigile de culise şi cu pofta de putere, Washington îşi dezvăluie latura sensibilă ce-i permite, practic, să confere unor filme cât se poate de contemporane şi de urbane, o apăsare de tragedie antică.
După toate aceste roluri ce mizau mai mult pe încărcătura dramatică şi după Crimson Tide / Valul ucigaş (1995), ce a încercat o grefă de action pe dramatismul mai sus amintit, britanicul Tony Scott l-a transformat pe Washington, cu mult succes, de altfel, în cel mai neaşteptat şi mai atipic erou de acţiune din istoria recentă. Fie că e un soi de lup singuratic, la amurg de carieră şi cu aplecare spre filosofie - Man on Fire / Pus pe jar (2004), fie că e poliţist model, dispus la orice pentru a salva chiar şi un singur om - Déjà Vu / Dincolo de trecut (2006), Washington arată că un erou nu are nevoie de muşchi şi nu trebuie să ştie arte marţiale. Nu de alta, dar şarmul, charisma şi eleganţa au rezultate mult mai bune...