Dargis spune că 432 ar trebui nominalizat la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai bună actriţă în rol principal (Anamaria Marinca), Cel mai bun actor în rol secundar (Vlad Ivanov) şi Cel mai bun scenariu original.
A.O. Scott a nominalizat filmul românesc la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai bună actriţă în rol principal şi Cel mai bun actor în rol secundar. Criticul a nominalizat şi un alt film românesc, A fost sau n-a fost?, după un scenariu şi în regia lui Corneliu Porumboiu, la categoria Cel mai bun scenariu original (citiţi scenariul acestui film în secţiunea Editura LiterNet).
Potrivit ICR New York, prezenţa filmului 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile în topurile criticilor New York Times şi mai ales faptul că are mai multe nominalizări decît producţia americană There Will Be Blood, de Paul Thomas Anderson, sînt "o dovadă incontestabilă a gradului de recunoaştere critică pe care l-a cîştigat filmul în America".
Filmele pot spune şi adevărul
Între 29 noiembrie şi 3 decembrie 2007, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua ediţie a Festivalului Românesc de Film. Romanian Cinema: The Golden Age? a fost titlul ales de organizatori - Institutul Cultural Român din New York (ICRNY), Transilvania Film Festival (TIFF) şi Tribeca Film Festival. Criticul de film A.O. Scott a introdus una dintre proiecţiile cu 432. Vă propunem un fragment din prezentarea acestuia.
"Bine aţi venit în Epoca de Aur a filmului românesc! E bine că Festivalul de la New York începe cu filmul cîştigător al Palme d'Or-ului din acest an de la Cannes - 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile de Cristian Mungiu. Nu ar fi multe de adăugat înainte de a vedea acest film, nu ştiu ce aţi citit sau auzit despre el. Personal, cred că cel mai bine e de văzut în circumstanţe asemănătoare cu cele în care l-am privit eu. S-a întîmplat chiar în prima dimineaţă a Festivalului de la Cannes, plecam de la o stare completă de ignoranţă, dublată de oboseala cauzată de schimbarea de fus orar şi de călătorie. Acesta e, de obicei, filmul pe care îl vezi şi apoi îl uiţi în următoarele 48 de ore, iar pînă la finalul festivalului nu mai ştii nici în ce an l-ai văzut. Forţa acestui film a fost pe deplin demonstrată de faptul că nici unul dintre noi nu numai că nu l-a uitat, dar nici nu şi-a revenit din starea pe care ne-a dat-o. Şi, s-a văzut, nici juriul nu şi-a mai revenit. Cei care l-am văzut, după 12 zile de festival, cînd s-au anunţat premiile, am fost mulţumiţi, dar nu şi surprinşi.
Cînd am fost la Bucureşti, lumea se întreba cum va fi acest film receptat în America, dată fiind atitudinea acestei ţări faţă de avort. Părerea mea este că filmul nu se va dovedi confortabil nici pentru cei care susţin interzicerea avortului, nici pentru cei care sînt de partea opusă. Dar este un film în care se vorbeşte în acelaşi timp despre alte lucruri, precum prietenia, morala, loialitatea. Este un film despre alegeri greu de făcut în contextul în care nu există alegeri bune şi alegeri rele. Văzîndu-l de mai multe ori am înţeles şi de ce este acesta un film important pentru România, pentru felul în care această ţară îşi rezolvă problemele cu trecutul apropiat. M-am întrebat, pe de altă parte, cum de un film care se întîmplă într-un loc anume, într-o ţară anume are atîta forţă, atîta ecou.
Se pot face mai multe speculaţii şi se pot găsi mai multe răspunsuri. Unul dintre acestea constă în calitatea regizorului şi a actorilor, care este excelentă. Urmărim nenumărate filme care răspund dorinţelor noastre: de a evada, de a ne distra şi aşa mai departe.
Însă există un lucru unic pe care îl pot face filmele - şi anume acela de a spune adevărul. Şi acesta este genul de film în care a realiza adevărul, a spune tot adevărul se dovedeşte imposibil. Este un film despre cum poţi trece peste o experienţă şi despre cum un regizor, un artist poate să utilizeze mijloace cinematografice pentru a face lumină, pentru a face posibilă înţelegerea, spunerea adevărului."