Violoncelistul Marc Coppey - magistral interpret al integralei Suitelor solo de Bach

Ambasada Franţei în România şi Institutul Francez din Bucureşti au organizat în cadrul ciclului muzical Tineri Mari Solişti, în data de 3 februarie 2008, la sala Ateneului Român, un recital cuprinzând integrala Suitelor solo pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.

Marc Coppey, câştigătorul Concursului Bach de la Leipzig, în 1988 (premiul I şi premiul pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de Bach) a înregistrat aceste Suite la EON. El a primit de altfel, calificativul de "ffff" acordat de presa de specialitate Télérama.

Impresia pe care o lasă violoncelistul francez, aflat în plină forţă interpretativă la cei 38 de ani ai săi, este una de sobrietate stilistică şi stăpânire a tainelor instrumentului. În recitalul oferit publicului, sunetul violoncelului său veneţian, marca Matteo Goffriller (1711), avea o puritate unică. În aparenţă un tur de forţă, în realitate aproape trei ore de muzică, ce au oprit pur şi simplu timpul. Preludii, Gavote, Allemande, Siciliene, Bourrée-uri, şi Courante - răsunau cu o claritate şi un simţ al frazării muzicale fără cusur. O posibilă comparaţie între viteza de mişcare a spiritului întrupat şi cea a celui desprins de corp, între muzica splendidă a cantatelor sacre şi cea instrumentală, compusă de Johann Sebastian Bach, ar favoriza-o pe cea din urmă - judecând în contextul recitalului dat de Marc Coppey. Degetele alergau pe tastiera violoncelului, concretizând simultan intenţia în vibraţie. Şi acest lucru se realiza mult mai repede, decât s-ar fi putut cânta nişte sunete, cărora li s-a ataşat un text răsfirat pe silabe. Ordinea în care violoncelistul a ales să interpreteze cele Şase Suite solo a ţinut seamă de perechile tonalităţilor (3-5, 1-4, 2-6, respectiv Do major - do minor, Sol major - Mib major şi re minor - Re major) şi nu de cronologia lor (B.W.V 1007 - 1012).

Cea mai spectaculoasă a fost interpretarea ultimei Suite, compusă pentru violoncel cu cinci corzi (coarda mi adăugată), dar cântată în acest recital pe instrumentul modern cu patru corzi. Virtuozitatea polifonică, acurateţea intonaţiei şi unitatea concepţiei impresionează şi îi dau girul de artist desăvârşit. Cred că auditoriul şi-ar dori să revină şi în concertele simfonice.

La cererea publicului, Marc Coppey a cântat cu un mare rafinament timbral Melodia catalană pentru violoncel solo - Cântecul păsărilor.