Martin Scorsese şi Rolling Stones au fost primiţi de jurnalişti cu aplauze, dar şi cu întrebări dificile
There Will Be Blood a şters deschiderea rock a festivalului printr-o simfonie lugubră despre lăcomie
O zi bună de plajă, de Bogdan Mustaţă, a avut ieri prima proiecţie, la Sala Cinemaxx 6
A fost pentru prima oară în istoria de aproape 60 de ani a Berlinalei când deschiderea a făcut-o un film documentar, dar nu oricare, ci unul semnat de un regizor legendar, despre o trupă legendară. Şi, aşa cum le stă bine unor oameni civilizaţi, şi Martin Scorsese, şi membrii trupei Rolling Stones au spus că se simt foarte onoraţi. Conferinţa de presă a filmului Shine a Light a început joi cu 20 de minute întârziere, de aceea photo-call-ul a ţinut doar trei minute. Jurnaliştii erau însă supraîncălziţi în sala din Hotelul Hyatt, dovadă că i-au întîmpinat pe cei cinci invitaţi cu aplauze şi fluierături admirative. Asta i-a încălzit şi pe cei de la masa de pe scenă, care n-au contenit cu glumele, chiar şi atunci când din sală au venit întrebări mai puţin plăcute. De genul: "Ce părere aveţi despre faptul că în acest an vedeta festivalului e o trupă rock şi nu regizorii sau actorii?" (jurnalist norvegian). Sau: "Sunteţi celebri. Aveţi bani. Cât de folositor este acest film?" (jurnalistă columbiană). Săgeţi uşor otrăvite, dar înfăşurate în zâmbete şi miere. Nimeni nu s-a supărat. Mick Jagger uita prima întrebare dacă un jurnalist punea două sau trei întrebări. Martin Scorsese era foarte relaxat. Are şi de ce. N-a mai venit la Berlin de aproape 20 de ani. Despre documentarul de faţă spune că l-a plănuit de mai de mult împreună cu Mick Jagger, dar a fost nevoie să treacă 40 de ani pentru ca visul să devină realitate. Cât despre stil: "Am încercat să ajungem cât mai aproape de un concert live. De aceea am folosit 16 aparate de filmat, de aceea am montat cum am montat (...) pentru ca totul să iasă ca o bucată coregrafică". Nu ştiu când şi dacă filmul va ajunge şi în România.
Coregrafic e şi There Will Be Blood, un alt film aşteptat aici la Berlin, care vineri a avut întâlnirile cu presa şi publicul. Paul-Thomas Anderson, Daniel Day-Lewis et Comp. şi-au trimis buzduganul - cele opt nominalizări la Oscar. E vorba despre cel mai sonor titlu al competiţiei berlineze din acest an, un film ca o simfonie lugubră despre lăcomie, păcat şi neputinţa omului de a-şi exorciza demonii. Probabil că Daniel Day-Lewis nu va pleca fără un premiu de interpretare, dar să nu ne pripim. Mai e apă pe Spree.
La Berlin e frig, ca în fiecare an în această lună. Nu ai altceva mai bun de făcut decât să intri la filme. Dar înainte e de stat la coadă. Înghesuială mare şi la Shine a Light, unde la proiecţia pentru presă coada s-a format cu o oră şi înainte, dar şi la proiecţia de presă a filmului lui P.T. Anderson, cineast mai obişnuit, ce-i drept, cu soarele blând al Cannes-ului.
La mare ne-a dus şi Bogdan Mustaţă, dar nu ca să ne arămească simţurile. Filmul său, O zi bună de plajă, a avut tot vineri, la concurenţă cu proiecţia de presă a lui There Will Be Blood, prima vizionare din cele patru programate. El concurează pentru Ursul de Aur alături de alte nouă scurtmetraje. Trei băieţi, despre care înţelegem că au fugit de la un centru de plasament, fură o furgonetă şi îi răpesc şoferul, iar în drum spre mare, răpesc de pe autostradă şi o prostituată. Îi duc pe plajă, legaţi, îi sperie, îi "cunună" şi pleacă. Inspirat de stilul sec şi direct din scurtmetrajele lui Cătălin Mitulescu (care e chiar autorul scenariului), filmul are , în 10 minute, parcă prea multe spaţii goale între situaţii şi atitudini, spaţii care îi permit cu greu spectatorului să pună de la el şi să le completeze. Nu prea înţelegi de ce maturii sunt terifiaţi de cei trei puşti. De ce plâng? De ce nu se zbat? Cum au fost momiţi? Stilul eliptic are riscuri ce pun oprelişti ideii regizorale, iar spectatorului îi vine greu să-şi acorde încrederea. Nu e însă un film cu totul nereuşit. Presimţi încă de la început că ceva rău se va întâmpla sub soarele galben al Costineştiului, iar imaginea creează fără mari probleme contrapunctul luminos la drama apărută din senin.