Cu ce m-am întors de la Berlin, în afară de sandale roşu cu alb, cartea Into the Wild, de Jon Krakauer şi o geantă a festivalului, verde cu roşu, copie fidelă a pijamalei mele? Păi cu senzaţia că, faţă de anul trecut, am văzut "per ansamblu filme mai bune, dar că în general" (ca să folosesc expresia lui Gabriel Achim, prezent în Talent Campus, alături de Maria Dinulescu, Cătălin Leescu şi Ada-Maria Ichim) competiţia oficială a fost slăbuţă. Mi-au plăcut totuşi vreo patru filme, precum şi părţi din altele.
Adică am luat în bagaje Lake Tahoe de Fernando Eimbcke (Mexic), Happy-Go-Lucky de Mike Leigh, Restless de Amos Kollek (coproducţie Canada-Germania-Franţa-Belgia), Ballast de Lance Hammer (SUA). Nu pot spune că nu mi-a plăcut There Will Be Blood, dar mă aşteptam să mă dea gata, ceea ce nu s-a întîmplat. Julia de Erick Zonca mi s-a părut interminabil, Elegy lacrimoid, interminabil şi greşit abordat iar la filmul Madonnei, Filth&Wisdom am rîs la cîteva replici bune şi am rîs şi mai tare la alte replici care se doreau profunde şi nu erau.
Filmul care a primit Ursul de Aur (una dintre cele mai aiurea decizii luate de un juriu al Berlinalei), Tropa de elite, mi s-a părut un Cidade de Deus ultra-comercial, gălăgios, superficial, başca produs de fraţii Weinstein.
Am constatat, căutînd firul roşu, aşa cum face toată lumea, că în acest an la Berlinală s-a murit mult. Ia să vedem: tatăl mort din Lake Tahoe, mama moartă (alias Julia Roberts) din Fireflies in the Garden (în afara competiţiei), soţia moartă din Cherry Blossoms - Hanami, de Doris Dörrie, iubita moartă (adică Penélope Cruz) din Elegy de Isabel Coixet, soţia moartă din Caos calmo de Antonello Grimaldi, copilul mort din Lady Jane de Robert Guédiguian, iarăşi soţia moartă din Restless, din nou copilul mort din Il ya longtemps que je t'aime de Philippe Claudel, fratele / tatăl mort din Ballast, ofiţerii polonezi asasinaţi de sovietici în Katyn de Andrzej Wajda, în fine, Ann Boleyn decapitată în The Other Boleyn Girl de Justin Chadwick (tot în afara competiţiei).
Tema nr. 2 - copiii răpiţi. În: Julia de Erick Zonca, Gardens of the Night de Damian Harris şi Lady Jane. Plus tema universală, pe care mizează Berlinul în fiecare an, politica, mai puţin aprofundată acum - documentarul Standard Operating Procedure de Errol Morris (despre cunoscutele fotografii din 2003 ale irakienilor maltrataţi la Abu Ghraib) şi Feuerherz de Luigi Falorni (războiul civil din Eritreea văzut prin ochii unei fetiţe).
Şi, fireşte, ediţia a 58-a, a mai adus României un Urs de Aur pentru scurtmetraj, trofeu obţinut de O zi bună de plajă de Bogdan Mustaţă. Acesta şi-a dedicat premiul copilului care i se va naşte în curînd. Judecînd şi după faptul că şi lui Jonny Greenwood (de la Radiohead), premiat pentru coloana sonoră a lui There Will Be Blood, i s-a născut un băieţel în timpul festivalului, putem parafraza zicala şi spune că un copil nu vine doar cu două pîini sub braţ, ci şi cu Urşi.
Palmares
Ursul de Aur pentru Cel mai bun film - Tropa de elite de José Padilha (Brazilia)
Ursul de Argint şi Marele Premiu al Juriului - Standard Operating Procedure de Errol Morris (SUA)
Ursul de Argint pentru regie - Paul Thomas Anderson (There Will Be Blood, SUA)
Ursul de Argint pentru actriţă - Sally Hawkins (Happy-Go-Lucky de Mike Leigh, Marea Britanie)
Ursul de Argint pentru actor - Reza Najie (The Song of Sparrows de Majid Majidi, Iran)
Ursul de Argint pentru contribuţie artistică deosebită (muzică) - Jonny Greenwood (There Will Be Blood, SUA)
Ursul de Argint pentru scenariu - Wang Xiaoshuai (In Love We Trust, China)
Premiul "Alfred Bauer" pentru inovaţie în cinema - Lake Tahoe de Fernando Eimbcke (Mexic)
Premiul FIPRESCI - Lake Tahoe