Actriţa revine în România pentru lansarea lui 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile pe DVD, dar se reîntoarce la Londra pentru probele de costume la The Bloody Countess
Trei români sunt prezenţi în juriile Berlinalei - Ada Solomon, Mihai Chirilov şi Alina Bârzache
În Elegy, Penélope Cruz joacă rolul unei studente cubaneze de care se îndrăgosteşte profesorul ei, interpretat de Ben Kingsley
Mai ai nevoie de "Shooting Stars"?, am întrebat-o pe Anamaria Marinca, unul din cei nouă tineri actori europeni aleşi de un juriu dintr-un număr de 22 de aspiranţi, pentru a fi promovaţi la Berlin. "Dacă aş răspunde în serios, aş spune că nu iau anything for granted", a răspuns ea. "Nu cred că mi se cuvine ceva şi sunt foarte fericită că mi se dă atenţie, ca orice actor. Am avut ocazia să cunosc oameni din industria europeană de film cu care altcumva nu ştiu dacă aş fi putut intra în contact. Ieri dimineaţă, de exemplu, am stat trei ore de vorbă cu cei mai importanţi agenţi de casting din întreaga Europă. Am primit deja şi oferte, din Franţa. O să mă întorc la Londra cu un portofoliu serios, am făcut fotografii peste fotografii. Ieri am petrecut toată ziua în photo shooting."
După cele câteva zile petrecute la Berlin în cadrul acestui program iniţiat de European Film Promotion, Anamaria Marinca se întoarce la Londra, dar nu pentru multe zile. "Revin pe 16 februarie în România, căci lansăm DVD-ul cu 432. Voi fi acolo cu ai mei. Nu trădez! (râde.)" Va lipsi însă de la Gala Premiilor Gopo, pentru că începe un nou film. "Acum pregătesc The Bloody Countess, în regia lui Julie Delpy, unde o voi interpreta pe Anna d'Arvulia, presupusă vrăjitoare şi iubita contesei de Bathory. E al doilea rol important al filmului. Voi filma în engleză, cu "mid-Atlantic accent". O să am şi nişte ore cu un coach pentru accentul ăsta care e foarte complicat. E undeva la mijloc între engleza britanică şi engleza americană. Vom filma în Berlin şi Hamburg. Filmările încep într-o săptămână, dar eu de-abia în martie."
Cu ocazia programului "Shooting Stars", la Berlin a fost proiectat şi Youth Without Youth de Francis Ford Coppola, unde joacă şi Anamaria Marinca. De altfel, la conferinţa de presă, actriţa a fost întrebată nu de 432, ci de YWY, iar ea a răspuns că a fost foarte important să-l cunoască pe Francis Ford Coppola ca persoană. Anul trecut, România a participat pentru prima oară în programul "Shooting Stars", prin Maria Popistaşu. Prezenţa acesteia la Berlin i-a adus un rol.
Maria Popistaşu e din nou prezentă la Berlin, pentru o lună de zile. Doar pe durata festivalului au venit Ioana Joca şi Jean Lorin Sterian pentru o nouă rundă a trainingului de scenariu Scripteast, care se încheie la Cannes. La Berlin sunt prezente şi regizoarele Ileana Stănculescu şi Corina Radu, precum şi distribuitori români de film şi membri ai echipelor scurtmetrajelor O zi bună de plajă şi Târziu. Şi nu sunt doar doi români în juriile Berlinalei, Ada Solomon şi Mihai Chirilov, ci trei. Alina Bârzache, de la The University of Edinburgh New College, e membru al Juriului Ecumenic.
A 58-a ediţie a Berlinalei se bucură, cel puţin până acum, de o vreme cum n-a mai văzut festivalul de mult. Norii din prima zi s-au spart, frigul s-a împrăştiat. Cu puţin noroc, încălzirea globală va aduce Berlinul la nivelul Cannes-ului. Mai e nevoie însă şi de filme. După acel cald Lake Tahoe, al mexicanului Fernando Eimbcke, zilele următoare au adus în competiţie pelicule de mai mică prestanţă. Una dintre acestea e semnată de singurul regizor iranian nominalizat la Oscar, Majid Majidi, şi se numeşte The Song of Sparows / Cântecul vrăbiilor. Vorbit în farsi, e o poveste despre cum îl schimbă banul pe om. Eroul îngrijea struţi până când e dat afară şi devine taximetrist cu motocicleta personală într-un Teheran sufocat de aglomeraţie. Cu cât câştigă mai mult cu atât se îndepărtează de soţie şi de copii. Majidi are un stil mult mai digerabil şi mai firesc decât alţi conaţionali de-ai săi preţioşi, dar aici apelează la poante destul de populare pentru a câştiga spectatorul sau la imagini frumoase pentru a-i impresiona pe critici. Totuşi, filmul are nişte sertăraşe care ţin de o înţelepciune populară, să zic aşa. De pildă, eroul primeşte din greşeală o bancnotă mai mare. Din ea cumpără corcoduşe, punga i se sparge şi le pierde pe drum. Prin aceste sertăraşe filmul devine un fel de basm, un fel de Punguţa cu doi bani spus în farsi. Un film drăguţ, dar nu suficient de original şi de rotund pentru a fi premiat. Sau mai ştii?
Mult mai slab a fost Elegy, de Isabelle Coixet (care a mai fost în Competiţia Oficială a Berlinalei.). Singurul lucru bun în acest interminabil lovestory dintre un profesor în vârstă şi o studentă este Penélope Cruz, care pare mai indicată pentru premiul de interpretare decât Tilda Swinton în Julia. Cruz are o naturaleţe care-i vine din felul de a fi, şi prezenţa ei ridică, dar nu salvează această ecranizare nefericită după Philip Roth, pe care regizoarea-scenaristă nu se încumetă să o foarfece inclusiv în punctele esenţiale. Se cântă interminabil la pian aceeaşi bucată celebră, Ben Kingsley - în rolul profesorului - iubeşte şi gelozeşte, fiindu-i frică să se implice, e părăsit, prietenul (Dennis Hopper) îi moare, deci duse sunt discuţiile despre amorurile cu tinere, ca dintre moşii din Muppets, şi când credeai că se termină filmul, hop şi cancerul - la care Isabelle Coixet e expertă, e aproape laitmotivul filmelor ei. S-a râs de multe ori de ridicolul situaţiilor, la vizionarea de presă, dar lumea s-a îngrămădit buluc s-o vadă la conferinţa de presă pe Penélope Cruz. Doar câţiva au de obicei norocul să primească autografe. În rest, mâna cu aparatul foto sau telefonul deasupra capului, şi amintirea e gata.
Julia Roberts, în schimb, n-a venit la Berlin. În Fireflies in the Garden, de Dennis Lee, e trecută în fruntea distribuţiei deşi nu are rolul principal. E de înţeles. Alături de Ryan Reynolds, Willem Dafoe, Emily Watson, Carrie-Ann Moss şi Hayden Panetierre, Julia Roberts pune umărul (cât a putut - gravidă fiind), la o solidă dramă de familie, nu o capodoperă, dar un film onest, serios, bine argumentat pe axa părinţi-copii şi trecut-prezent. Filmul a fost prezentat în Selecţia Oficială, dar în afara competiţiei.
Oricum, la proiecţia de presă sala a fost plină. La fel cum a fost atunci când Isabella Rossellini şi-a prezentat trei din cele nouă filmuleţe de un minut despre insecte, reunite sub titlul Green Porn.