Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Articole diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

De la trei parale la nici o para chioară - Recapitularea ultimilor ani la Naţionalul din Târgu Mureş


februarie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ca să înţelegem cum trebuie de ce Teatrul Naţional din Târgu Mureş tocmai a ieşit în lume cu un nou eşec (Opera de trei parale de Brecht, în regia lui Liviu Pancu), cred că ar fi necesare nişte informaţii de fond despre toate eforturile depuse de acest teatru în scopul cufundării cât mai adânci şi cât mai rapide în anonimat, prost gust şi încăpăţânare în a produce spectacole care îşi trăiesc existenţa meteoric şi mor fără a face multă vâlvă, pentru a lăsa loc altor rateuri.

Dacă vi se pare că am demarat cu furie şi cu pumnii ridicaţi în aer, pus pe demolat, vă înşelaţi. De fapt scrierea de faţă este expresia dezgustului tot mai accentuat, cultivat cu grijă şi răbdare de vreo şase-şapte ani încoace, de când au început să se întrevadă primele semne ale dezastrului. Spectacolele montate încă începând din perioada respectivă scădeau vizibil ştacheta calităţii de la an la an, prezentând publicului montări răsuflate, vulgare şi semi-amatoristice care duceau încet dar sigur la deprofesionalizarea şi plafonarea trupei de actori, la golirea sălii (rar mai calcă cineva prin teatru în afară de liceenii cu abonamente cumpărate de la şcoală şi care vin de multe ori doar pentru a face gălăgie în sală) şi la gonirea profesioniştilor (să ne amintim doar de scandalul cu care a plecat Radu Afrim din acest teatru, după ce montase două spectacole - Job (după Cititoarea de Raymond Jean) şi Alge (Bernarda's House Remix) - care spectacole chiar stăteau în picioare şi aduceau un aer de proaspăt în teatrul altminteri şi la vremea aceea destul de prăfuit.

Aşadar, după suspendarea acestor spectacole, au urmat dezastre precum Negarea negaţiei (Regia: Dan Glasu), Separaţi în casă (Regia: Achille Roselletti), Pădurea (Regia: Al. Colpacci), Provocarea (Regia: Radu Olăreanu), Colonia penitenciară (Regia: Ulf Dueckelmann), Şi fluturii sunt liberi (Regia: Liviu Pancu), Menajeria de sticlă (Regia: Cornel Popescu), Năpasta (Regia: Cristian Juncu), Duelistul (Regia: Attila Vizauer), Ne vedem mai târziu sau mâine (Regia: Gelu Badea), Bigamul (Regia: Cristian Ioan), Priveşte înapoi cu mânie (Regia: Liviu Pancu) şi multe, multe altele. Titlurile au fost alese la întâmplare şi în multe cazuri textele chiar nu au nici o vină, este vorba de forma pe care au luat-o ele pe scenă. Directoratul lui Cristian Ioan pare să însemne, rezumat în câteva cuvinte, aprobarea de proiecte care abundă în note false, montate de regizori care lucrează mai mult sau mai puţin după ureche, dar care pozează în primadone, promovarea unor artişti care se remarcă prin stridenţă şi cabotinism, în detrimentul celor care chiar au ceva de spus, dar care, forţaţi de context, se mulţumesc să facă backing vocals discret în ton cu falseturile din prima linie.

Prin urmare, nu e de mirare că la un spectacol precum cel care a avut premiera duminică, în 10 februarie 2008, stai în scaun şi te baţi cu palma peste gură ca babele şi te gândeşti că de fapt nu mai are nici un sens să mai vii la Naţional, că doar te poţi enerva foarte bine şi în altă parte (poţi deschide televizorul, poţi merge într-un bar de manele sau poţi sta pur şi simplu zece minute, nemişcat, în mijlocul străzii şi gata, eşti un pachet de nervi). Despre Opera de trei parale montată de Liviu Pancu şi denumită pompos "musical" (da' de unde!) nu ar fi prea multe de spus. Dar spun totuşi, pentru că în felul ăsta mi-am propus să închei un capitol, respectiv mersul la teatru în clădirea Naţionalului, aşa cum se prezintă el în acest moment. Prin urmare, din plictiseala de trei ore şi jumătate te mai trezeşti când se mai întâmplă câte o enormitate pe scenă (de exemplu când tot coboară ceasuri peste ceasuri din tavan, care numai ca simbol nu servesc, în rest pot fi orice altceva, când se interpretează un "exploziv" moment à la Sistem, cu bătut de beţe în decor, şi care moment nu are absolut nici o legătură cu restul propoziţiei sau când se termină spectacolul într-un ton greţos şi melodramatic, urmat de un moment înălţător de pură discotecă scoborâtă direct în Soho). Din toată ciorba asta fără sare şi fără piper, cu momente muzicale răcnite în difuzoare (din cântece realmente nu se înţelege nimic), cu numere de dans care se remarcă prin desincronizare (cele mai multe) şi ridicol (unele dintre ele) şi cu momente de cămin cultural de Răsturnaţii din Deal, nu prea ai ce alege. Aşa încât performanţele actoriceşti nici nu mai merită menţionate, pentru că cei care ar putea într-adevăr să facă treabă bună - Costin Gavază (care chiar se străduieşte şi reuşeşte să mai dea puţină culoare pe ici, pe acolo), Elena Purea (care îşi struneşte personajul, în limitele în care e lăsată să o facă) , Ionela Nedelea (apariţie scurtă, dar notabilă), Dan Rădulescu (agreabil într-un personaj dezagreabil) - sunt oricum sufocaţi de prestaţii sub limita decenţei - Dana Pancu (campioană absolută la lipsa de expresie de orice fel), Claudia Domokos (lipsită de suflu şi de dicţie), Ciugulitu Csaba (exagerat şi melodramatic) -, restul (adică restul distribuţiei, aflată între aceste două extreme) menţinându-se într-un onorabil con de umbră, din care nu se remarcă nici unul, ceea ce este mai bine, pentru că într-un astfel de spectacol este un deserviciu pe care ţi-l faci ca actor şi dacă te remarci în bine şi dacă te remarci în rău, aşa că mai bine nu te vezi deloc. Inutil de menţionat că şi cântecele lui Kurt Weill sunt de nerecunoscut (bine, de exemplu şi remixurile lui Bjork să zicem, îi fac cântecele de nerecunoscut, dar asta se întâmplă în favoarea cântecelor respective, or aici nu e cazul).

Prin urmare, pentru a încheia, în ceea ce mă priveşte consider că am pus punct, aşa cum spuneam mai sus, vizitelor pe la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, din care deocamdată nu a mai rămas decât titulatura, până la o schimbare a situaţiei, schimbare care înseamnă de fapt smulgerea din rădăcină a tot ceea ce reprezintă această instituţie în acest moment şi întoarcerea la kilometrul zero, într-o formulă total diferită, în care să fie incluşi doar cei care mai pot să schimbe în mod radical ceva.


Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.



 Toate articolele despre Articole diverse


7 comentarii

  • Putin spus..
    Claudia Maior [membru], 17.02.2008, 23:31

    Putin spus o rusine pentru ceea ce insemna odata..ca niciodata Nationalul Targumuresean. Cronica puncteaza foarte bine momentele slabe si foarte slabe ale "musicalului" cu o indulgenta prea mare insa pentru interpretarea, daca poate fi numita interpretare, sau doar prezenta scenica la propriu, a unora dintre actori.Un amalgam de simboluri rupte din context, prost folosite, memorate din carti sau copiate din alte spectacole.

  • RE: Putin spus..
    sorin977 [membru], 18.02.2008, 15:36

    Observ ca sunteţi mai supărată decât mine după vizionarea acestei "capodopere" (că doar aşa o prezintă toată presa locală). cât despre indulgenţă, nu ştiu dacă aş numi-o chiar aşa, pur şi simplu am încercat să văd partea bună printre atâtea părţi rele. În orice caz, am serioasa intenţie să mă ţin de cuvânt (vezi ultimul paragraf al cronicii)

  • RE: RE: Putin spus..
    Claudia Maior [membru], 18.02.2008, 19:17

    Cred ca faptul de a nu mai merge la teatru nu solutioneaza "criza" prin care trece Nationalul. Citindu-va cronicile,am ajuns la concluzia nu numai ca ar trebui sa mergeti la teatru, ba mai mult,ar trebui sa va implicati "mult mai activ"(in momentul de fata nu stiu cum, dar imi vor veni idei cu siguranta)in viata culturala locala, nu numai prin suferinta intima din sala de spectacole si defularea din cronici.Scena Teatrului National din Targu-Mures nu trebuie lesata sa devina un "univers paraginit"...

  • neata buna
    milos [membru], 11.04.2008, 00:43

    seara buna. imi urc acum in cap criticul pe care il respect cel mai mult. ma rog. e prea mult de zis, si ar suna ca flausare, dar chiar nu-i cazul, oricum, renunt, pentru a nu fi inteles gresit. deci, sunteti cam singurul, chiar singurul pe care il citesc, in ce priveste muresul. dar, am in ce va priveste o intrebare, care poate fi neplacuta, cu siguranta mai mult pt mine decat pt dumneavostra, dar totusi o formulez: cum ramane cu restul? sunt spectacole care nu le-ati tratat, si va atrag atentia asupra acestui lucru prin prisma faptului ca sunteti admirat in impartialitatea dumneavoastra. totusi, pt a exclude eventualele elemente personale, impartialitatea se transforma in selectivitate, in momentul cand nu tratati spectacole care ar fi neplacute. nu vreau sa fiu inteles gresit, dar folosesc cuvintele dv in rationamentul meu. adica, la teatrul 74 au fost spectacolele edmond, fata si centaurul, si chiar volpone daca mi se permite. primele 2 le-ati vazut, daca nu, cel putin primul sigur l-ati vazut. totusi, nu v-ati exprimat opinia decat intr-o scurta propozitie legata de o orientare gresita a teatrului, in cronica pt geniul crimei. pt mine ca actor este deranjant sa fiu incadrat intr-o fraza simpla si eliberatoare. as fi preferat sa am o opinie concreta asupra muncii mele, si dv. sunteti un om de la care stiu ca ma pot astepta la corectitudine si mai important franchete, invaluita intr-o forma care permite constiintei sa se reculeaga. sau la fel as putea sa ma pronunt pt spectacole ca fantomele madridului, sau cocosei si pasarici, cu un an mai devreme. sunteti pentru mine ca un mit care e de asteptat, cand binevoieste sa apara, si sa ma surprinda prin corectitudinea lui. dar am totusi o perceptie asupra corectitudinii, care nu include sicopele de care dati dovada. iaici inchei, cu sufletul varsat cat mi-am permis, si cu regret probabil maine, dar totusi acel regret care te gadila stiind ca va avea raspuns, sau lipsa raspunsului il va face sa fie cautat/interpretat in interpretarea linistii. cam atat am avut de spus, dar nu ma pot abtine sa nu citez un personaj placut, si real aproape, putin distorsionat de interpretarea mea, scuze, devine prea lunga explicatia pe care o incerc pt a defini ce vreau sa spun printr-un citat, cand de fapt il lasam sa vorbeasca pentru mine, iar ma lungesc. gata. ~eu cu cine votez?~

  • RE: neata buna
    sorin977 [membru], 18.04.2008, 13:01

    multumesc pentru aprecieri, eu ma bucur de fiecare data cind cineva imi citeste articolele
    ca sa va raspund: nu mi-am propus niciodata sa scriu despre toate spectacolele pe care le vad. de exemplu, despre edmond nu am scris pentru ca nu mi-a placut deloc, dar la momentul respectiv asteptam sa vad ce se mai intampla in teatrul respectiv, e un teatru nou, inca in cautari... si a venit geniul crimei si a fost mai bine :)
    de obicei nu ma arunc sa fac cronici negative, decat daca ajung la capatul rabdarii, iar cu teatrul national asa s-a intamplat. in ceea ce priveste teatrul studio, acolo e vorba de studenti care in primul rand trebuie incurajati, sunt la inceput de drum, nici acolo nu ma arunc la cronici negative. am vazut ambele spectacole care au iesit anul asta, nu mi-a placut nici unul, dar studentii, in mare parte, sunt plini de potential, poate totusi am sa fac un material si despre ei, nu e vina lor ca doar asta se joaca pe la studio, ei fac tot ce pot si e reconfortant sa ii vezi evoluand, chiar si cand spectacolele sunt proaste sau foarte proaste, nu?
    ...si nu in ultimul rand, scrisul despre teatru este pentru mine doar un exercitiu rezervat timpului liber, nu am un program, nu merg la un spectacol cu intentia de a scrie sau nu despre el, nu am angajamente fata de nici o publicatie, scriu doar cand simt ca am ceva de spus referitor la un spectacol sau altul. va spun, e un lucru extraordinar sa poti face acest lucru fara restrictii, fara termene limita, fara obligatii...
    revenind astfel la ideea de la inceput, nu pot decat sa ma bucur ca sunt citit si ca cei care ma citesc au incredere in spusele mele. va multumesc inca o data si astept cu nerabdare si alte comentarii ale dvs.

  • RE: RE: neata buna
    Claudia Maior [membru], 16.05.2008, 21:17

    Draga Sorin,
    E normal ca fiind vorba despre un student UAT, fost colaborator al Teatrului 74, sa il deranjeze faptul ca ai ignorat unele productii ale acestui teatru si mai cu seama ale Teatrului Studio( "Cocosei si Pasarici", un spectacol cel putin indoielnic si "Fantomele Madridului"..un spectacol..
    Spui ca studentii UAT, promotia actuala evolueaza, da, intr-adevar, unii evolueaza, dar foarte putini si de cele mai multe ori dintre cei care nu asteapta laude din partea criticilor sau a alor initiati in arta teatrului. Studentii UAT, unii, ar trebui sa invete ce inseamna seriozitatea si sa trateze aceasta meserie cu profesionalism, pentru ca in curand vor fi ACTORI, doar anul acesta absolva.De talent nu mai vorbim, e o notiune complicata, cu multe "necunoscute" si comporta prea multe aspecte.
    Stii si tu prea bine ca o foarte mare parte dintr-un spectacol reusit se datoreaza actorilor, dar cand unii actori nu inteleg si nu sunt in stare sa respecte indicatiile regizorilor (anul acesta fiind regizori talentati, spun eu) iese...ceea ce a vazut toata lumea.

  • RE: RE: RE: neata buna
    sorin977 [membru], 17.05.2008, 22:39

    Draga Claudia,
    Simplul fapt ca reusesti sa privesti cu detasare ceea ce se intampla in UAT si ca iti exprimi atat de deschis opiniile nu poate decat sa ma bucure. Dialogurile de acest fel nu pot fi decat constructive. Pe de alta parte, pentru mine cel care a scris observatiile de mai sus este doar "milos", asa cum se semneaza, iar faptul ca a intrat in dialog cu mine si, ca si tine, si-a spus pasul, m-a bucurat enorm si am apreciat acest lucru in mod deosebit. personal, am sesizat doar nedumerire, nu suparare, in interventia sa, omul a avut o nelamurire si a incercat sa se dumireasca. sper ca raspunsul meu l-a multumit.
    da, ai dreptate cand spui ca o foarte mare parte dintr-un spectacol se datoreaza actorilor. faptul ca ei asteapta sa se scrie despre ei este, sa stii, important. e si asta o modalitate de a-si evalua si ei, la randul lor, performantele. singura conditie este ca ceea ce se scrie sa fie pe bune, fara a lua partea nimanui, fara a-i lauda sau a-i pune la zid gratuit pe unii sau pe altii.
    pe de alta parte, ceea ce se intampla acum in UAT este mai mult decat descurajator. spectacolele care se monteaza parca sunt concepute impotriva studentilor, nu pentru ei. personal, nu stiu cine trebuie sa se sesizeze. dar eu sper din suflet ca mai devreme sau mai tarziu sa o faca.
    pe curand, msr

Spacer Spacer