Stravinski - Neastâmpărul ritmic al Păsării de Foc

Concertul Filarmonicii "George Enescu", din 21 februarie 2008, de la Ateneul Român, avându-l la pupitru dirijoral pe Krišs Russman, a cuprins un repertoriu variat şi interesant: Musica dolorosa de Pēteris Vasks (primă audiţie), Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Frédéric Chopin, solistă Beata Bilińska şi suita Pasărea de Foc de Igor Stravinski.

Muzica letonului Pēteris Vasks este expresia unei tragedii personale - moartea surorii sale - dar şi a situaţiei politice sumbre din Letonia anilor '80. Într-adevăr, fiecare înlănţuire armonică pe care corzile o traversau, părea o palpare a rănilor nevindecate. Bătăile metronomice realizate prin lovirea corzilor cu bagheta arcuşului (con legno) - departe de simplele efecte timbrale experimentale - aduceau aici printr-un mod aproape mecanic, cuantificarea temporală a durerii sufleteşti. În recitativul său, violoncelul solo a reuşit să transmită tragismul, prin calitatea şi forţa expresiei. Experienţa dirijorului Krišs Russman s-a putut constata mai ales în dozarea sublinierilor, a accentelor patetice şi în ştiinţa calmării evenimentului sonor răscolitor, până la suspendarea în neant.

Pianista Beata Bilińska, a interpretat Concertul nr. 1 op. 11, în mi minor de Frédéric Chopin într-un stil romantic plin de graţie. Broderia de mare fineţe a tiradelor, executate cu mâna dreaptă, a avut eleganţă, plutire şi mişcare. În nocturna din partea mediană, umbrele muzicii Larghetto-ului, păreau aievea, datorită tuşeului şi pedalizării sincronizate cu măiestrie. Beata Bilińska îşi alcătuieşte o lume proprie. Timpul artistic creat de ea este unic, iar cântând ea dăruieşte. La cererea publicului, pianista a cântat Preludiul în d-mol de Karol Szymanowski.

Interpretarea dată de Orchestra Filarmonicii bucureştene muzicii de scenă a baletului Pasărea de Foc de Igor Stravinski a fost captivantă. Varianta din 1919, deşi conţine doar şapte părţi, dezvăluie o lume de basm. Orchestraţia lui Stravinski, pe linia lui Korsakov, are aici un limbaj cu totul original. Dirijând fără partitură, Krišs Russman solicita la maximum atenţia interpreţilor. Foarte convingătoare a fost înfăţişarea secţiunii Dansul infernal al regelui Kaşcei, cu ritmul său pregnant şi cu accentele mutate inventiv. Sacadarea percuţiei, timbrul harpei, al pianul şi al instrumentelor de suflat de alamă se distingea reliefat cu claritate pe fundalul viorilor.

Rămâne întipărit în discoteca interioară a ascultătorului, acel neastâmpăr ritmic al Păsării de Foc.