În articolul trecut, am încercat o cartografiere a fenomenului bienalelor de artă contemporană, precum şi o definire a acestuia. Faptul că în lume există cel puţin 200 de bienale şi că numai în România sunt trei asemenea forme de manifestare a artei necesită o cercetare amănunţită a statutului lor şi a ceea ce îşi propun cu fiecare ediţie. Spuneam că bienalele par să ilustreze o staţionare intermediară a artei, o ezitare a artei şi o încercare de a se plasa efectiv în realitate, prin autolegitimare.
Dacă Bucharest Biennale (Bienala Bucureştiului, care va avea loc în primăvara aceasta, între 23 mai şi 21 iunie 2008) îşi propune o topografiere a contemporaneităţii - nu doar prin alegerea strategică a artiştilor participanţi, dar şi printr-un act foarte concret, acela al conceperii unei hărţi în Bucureşti, a locaţiilor eclectice alese pentru desfăşurarea acestei ediţii -, ediţia a treia a Bienalei Tinerilor Artişti, organizată de Centrul Cultural META (înfiinţat şi condus de artistul Romelo Pervolovici), încearcă "o privire de ansamblu asupra artei contemporane internaţionale", pentru "a ajuta" publicul să înţeleagă actualele fenomene artistice şi culturale. Pe de altă parte, Periferic 8, cea mai veche bienală din spaţiul românesc, ce are loc la Iaşi, înfiinţată de artistul Matei Bejenaru - gândită mai întâi ca festival de performance şi transformată mai apoi, la cea de-a cincea ediţie, în mai 2001, în bienală, prima din România -, se conturează în jurul conceptului de art as gift, arta ca dar: practica socială şi comună de a da şi de a primi daruri, ca imagine pentru aproprierea noţiunii de economie a artei.
Bienala Tinerilor Artişti. Re-Construction
Curatoriată de Ami Barak, cunoscut critic de artă şi curator, această ediţie va avea loc în octombrie 2008, la Bucureşti. "Captare ad-hoc a creaţiilor contemporane", oferirea unei viziuni globale a artei actuale şi, în acelaşi timp, apropiere de spaţiul artistic românesc şi în general de tot ce s-a întâmplat în Est, de partea cealaltă a Cortinei de Fier: invitarea unui număr mare de artişti, din aproape toate colţurile lumii, dar cu un accent pus pe Europa de Est şi pe România. Australia, Brazilia, SUA, Singapore, Franţa, Germania, Lituania, Cehia, Slovacia, Serbia, Polonia, Ungaria, Moldova, România, iată câteva din obiectivele pe care şi le propune Bienala. Dintre artişti, doar câteva nume: Dan Acostioaiei, Liliana Basarab, Anca Benera, Andrea Faciu, Victor Man, Olivia Mihălţianu.
Obsesia contaminării şi, de aici, sentimentul uniformizării, al platitudinii, al lipsei de originalitate şi al temerilor continue că actul lor artistic repetă unul deja existent. Cum are loc "cultivarea identităţii" într-o eră a globalizării? Cum reuşeşti ca artist să îţi păstrezi individualitatea, folosind în schimb instrumente universale? Ami Barak îşi propune de fapt să facă o istorie a ultimelor decenii de artă contemporană şi să poziţioneze în acest context arta contemporană a spaţiului estic, arătând modul prin care se individualizează, felul în care artiştii "se descurcă" cu "moştenirea deconstructivistă" şi îşi re-construiesc postfactual identitatea, încercând să umple rapid un gol, să se plaseze în context european. Tema acestei ediţii ia mai degrabă forma curajoasă a unei lecţii de artă contemporană, care îi vizează deopotrivă pe artişti şi pe privitori. Aceştia din urmă încă nu au ochiul format pentru arta zilelor noastre, nu ştiu cum să se raporteze la actul artistic sau modul în care o fac apare formulat în termenii unei educaţii învechite.
Periferic 8. Art as gift, arta ca dar
Periferic 8 (între 3 şi 18 octombrie 2008, la Iaşi, riscând să se suprapună cu Bienala Tinerilor Artişti) - tot o încercare de apropiere a publicului de arta contemporană, de data aceasta printr-o formă mai complexă şi poate cu şanse mai mari de reuşită. Curatoarea acestei ediţii, Dóra Hegyi, critic de artă şi curatoare din Ungaria, project leader al Tranzit.hu (şcoala liberă de practică şi de teorie a artei), propune conceptul de artă ca dar. Apelează la o altă metodă de educare a publicului, prin inserarea artei într-o practică socială a fiecăruia dintre noi: cea a darului. Metafora darului (oferirea şi primirea de daruri) poate funcţiona în înţelegerea economiei artei şi poate face accesibilă fiecare etapă din acest proces: creaţie, producţie, distribuţie şi share, receptare şi consum. Apelând la dar, practică socială complexă, care poate defini şi stabili cel mai bine relaţiile între oameni, curatoarea Dóra Hegyi vorbeşte implicit de o altfel de economie, o economie simbolică, a valorii - cum creezi valoarea şi cum o modelezi. Darul ca model alternativ pentru apropierea publicului de artist şi pentru înţelegerea şi includerea artei în social. Câţiva dintre artiştii care vor participa sunt suedeza Johanna Billing, prezentă şi la Documenta 12, la Kassel, în 2007, şi Roza El-Hassan, din Ungaria.
De asemenea, Periferic a iniţiat şi o platformă de discuţii virtuală, blog-ul http://perifericbiennial.wordpress.com/, unde, ca primă temă de reflecţie, se vorbeşte despre "Economia artei ca dar", având ca suport teoretic Eseul despre dar al lui Marcel Mauss şi Partea blestemată a lui Georges Bataille.
Între reacţie spontană şi intervenţia rapidă
Adevărat fenomen global, planetar, bienalele de artă contemporană evoluează pe muchia de cuţit dintre modurile tradiţionale de display ale artei şi inserarea în societate până la formarea de habitus-uri colective, capabile să includă noul concept de "artistic" în comportamentele urbane curente. Adevărate muzee ale prezentului, bienalele arhivează imediatul şi reacţia artistică la imediat, transformându-l în istorie evanescentă, pe fondul evacuării tradiţiei. Creativitatea artei contemporane devine astfel, tot mai mult, o meta-creativitate, experimentând pe interfaţa dintre reacţia la actualitate şi intervenţia artistică în actualitate.