"She's the place I'm heading"/"Ea e locul spre care mă îndrept", spunea Inman (Jude Law) despre Ada (Nicole Kidman) în Cold Mountain, continuînd, "I hardly know her."/"Abia o cunosc". Nu ştiu spre ce se îndreaptă Anthony Minghella acum dar, uitîndu-ne la filmele sale, vedem că toţi ne îndreptăm, cu viteze diferite, spre moartea pe care abia o cunoaştem. În filmele, din păcate, puţine pe care le-a făcut, cineastul britanic a pus dragostea şi moartea pe poziţii foarte apropiate.
În filmul său de debut, Truly, Madly, Deeply (1991), un bărbat şi o femeie care se iubesc foarte mult sînt despărţiţi de moarte, dar bărbatul revine ca apariţie. În Cold Mountain (2003), personajul interpretat de Jude Law e salvat şi dezertează din maşina de tocat a războiului de imaginea unei femei pe care abia o cunoaşte. Se reîntoarce la ea după un drum plin de primejdii doar ca să moară. În The Talented Mr. Ripley / Talentatul domn Ripley (1996), personajul lui Matt Damon îşi ucide idolul, pe Dickie Greenleaf, executînd ceea ce părea singura modalitate de a-l asimila - ucigîndu-l şi preluîndu-i identitatea.
În The English Patient / Pacientul englez (1996), iubirea contelui de Almasy (Ralph Fiennes) pentru Katherine Clifton (Kristin Scott-Thomas) e atît de puternică încît desfide graniţele şi regulile războiului care împarte oamenii în aliaţi şi duşmani, dar pasiunea adulterină îi arde şi îi distruge pe cei doi parteneri. În schimb, iubirea generală a Hannei vindecă şi face să crească zarzavaturile peste peisajele mîncate de moarte şi suferinţă.
Filmele lui Minghella erau turnate pe o reţetă care le aşeza în straturi
Cînd cineva care e dotat cu o anume sensibilitate, artist sau nu, moare înainte de vreme, îmi imaginez că e posibil ca prin nu ştiu ce mecanisme să primească nişte semnale şi să-şi dea seama din vreme că o să plece. Şi, chiar dacă nu conştientizează acest sfîrşit prematur, să-l exprime iraţional în lucrurile pe care le face. N-am de unde să ştiu ce semnale primea Anthony Minghella, dar ştiu că filmele sale erau turnate pe o reţetă care le aşeza în straturi, ca cepele. Pe deasupra, putea fi un thriller sau un film de dragoste, dar, pe măsură ce coborai, ajungeai în zone mult mai grave. Ce e păcatul? Ce e ispăşirea? Ce e dragostea? E un păcat să iubeşti? Cum ispăşeşti iubind? Ce rol are dragostea în ecuaţia greşelilor pentru care plătim? E moartea doar o graniţă permeabilă sau o linie de finish la care ajungem curaţi, după ce am suportat toate "regularizările" necesare? Ca o ironie, Anthony Minghella a jucat în Atonement, filmul unei ispăşiri, avea rolul mic al jurnalistului TV care o intervievează pe Vanessa Redgrave.
Cînd a fost lansat Cold Mountain în România şi Anthony Minghella a venit în ţară, m-am înscris şi eu la un interviu pentru România liberă. Faţă de artiştii noştri care ori fac figuri, ori spun două vorbe, trei prostii, el nu a fost doar foarte amabil şi receptiv, ci a spus şi lucruri cu miez. Dincolo de generozitatea faţă de celălalt, cred că cel mai mult m-a impresionat la el un foarte mare grad de atenţie şi o permeabilitate la ce se întîmpla în jurul lui. De pildă, mi-a spus că, la conferinţa de presă, o femeie a făcut un gest care l-a fascinat şi că acel gest o să rămînă cu el toată ziua. Ce se întîmplase? Viorica Bucur, aflată în picioare, în faţa unei grămezi de jurnalişti care nu mai apucaseră locuri pe scaune, a pus la un moment dat o întrebare, după care a dispărut. A plecat. Cînd Minghella a început să-i răspundă, n-a mai văzut-o. Chestia asta l-a amuzat. I s-a părut foarte tare.