Alexander Melnikov, un pianist concertist de excepţie

Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu", aflată sub bagheta lui Horia Andreescu şi avându-l ca solist pe Alexander Melnikov, a interpretat în sala Ateneului Român, pe 5 aprilie 2008, Concertul pentru pian şi orchestră, în la minor op. 54 de Robert Schumann şi Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, în Mib major, op. 73, "Imperialul" de Ludwig van Beethoven. Pianistul rus, laureat al Concursului Internaţional Schumann-Zwickau (1989) şi al Concursului Regina Elisabeth, Bruxelles (1991), a făcut un tur de forţă, interpretând strălucitor în aceeaşi seară, două dintre marile concerte ale literaturii universale.

În prima parte, Allegro affetuoso, a Concertului în la minor de Robert Schumann, Alexander Melnikov a înfăţişat acel "altceva", pe care compozitorul german l-a creat atunci când a scris Fantezia pentru pian şi orchestră, devenită apoi, prima mişcare a celebrului concert.

Ascultătorul era înlănţuit pur şi simplu de poetica romantică, cu chemări pasionale, ton visător, unduiri motivice seducătoare ori de contrastul dintre real şi ireal. Cântând cu o agogică elegantă, dar surprinzător de expresivă, în care planul dinamic avea un relief abrupt, pianistul "apărea" brusc deasupra întregii orchestre, prin sonorităţi pregnante, cedând alteori din intensitate dar mai ales prin modificarea timbrului, până la senzaţia de vag. Splendid, dialogul clarinet - pian, în prezentarea temei secunde. Străfulgerările apogiaturilor, accentele şocante şi concluziile riguros ritmate, întreţineau interesul auditoriului, prin multitudinea şi calitatea evenimentelor sonore. În cadenţa solistică imitaţiile polifonice aveau aspect de dantelărie.

Melodia pornea parcă din nimic, în partea mediană, Andante grazioso. Solistul realiza anacruza umanizând-o printr-o infimă întârziere, în aşa chip, încât ea conducea foarte lin către starea de visare. Pizzicato-ul rotund al contrabaşilor, sincronizarea dintre staccato-ul suflătorilor de lemn şi emisia în aceeaşi manieră a pianistului solist au înfrumuseţat acompaniamentul.

În Concertul nr. 5 în Mib major, Imperialul de Ludwig van Beethoven, Alexander Melnikov a transmis auditoriului aceea masivitate a suprafeţelor, dată de arpegiile şi acordurile principalelor funcţiuni tonale înşiruite în cadenţe perfecte autentice. Deosebit de sensibil a fost cântată tranziţia dintre Adagio un poco mosso şi rondo-ul final.

Virtuozitatea pianistică pe care a etalat-o solistul, mai ales în ultimul pasaj, din finalul concertului, conţinând game în valuri, a entuziasmat publicul.

Remarcabilă prestaţia ansamblului simfonic al Filarmonicii "George Enescu". Mai ales că în această săptămână tensiunea psihică cauzată de epuizantul concert din data de 3 aprilie 2008, oferit oaspeţilor străini prezenţi la summit-ul NATO de la Bucureşti, a fost una uriaşă.

Sperăm să-l ascultăm pe pianistul Alexander Melnikov, cât mai curând, poate într-un recital cameral cu violonista Isabelle Faust.