Comic - Supravieţuitorul

În anii 2000, Sergiu Nicolaescu şi-a tras o autobiografie romanţată ca prinţ Morudzi, unde toate femeile picau în jurul său, iar valorile transmise de el prin negura secolelor răscoleau definitiv personajul Maiei Morgenstern (Amalia Frunzetti) şi aveau să dea una dintre cele mai (involuntar) hilare scene din cinematografia românească: toate personajele feminine ale filmului trăiesc sub ameninţarea sinuciderii lui Morudzi, ajuns la vîrsta-înţelepciunii-care-se-revarsă-pe-ecran; Amalia simte că Morudzi a plecat spre o biserică din apropierea conacului său pentru a-şi duce la capăt planul sinucigaş, aşa că aleargă să-l salveze; îl întîlneşte în biserică, Morudzi îi povesteşte varianta scurtă a aventurilor sale, îşi accentuează astfel scîrba faţă de moravurile vremurilor şi faţă de viaţă, iar Amalia îşi aruncă haina de blană de pe umeri spunînd: "M-ai tulburat, prinţe!" Era Orient Express.

Apoi a refăcut "jurnalistic" un destin al Revoluţiei Române în "15", unde pune la cale cel mai lung vis din filmul românesc, al lui Marinică-marinar, care în drum spre crematoriu imaginează zaharos-telenovelistic o căsătorie cu Imola. Iar dincoace de visul marinarului, vedem tot felul de bizarerii: în scenele din 1989 apare o hartă în care nu e Republica Socialistă România şi vecinul său URSS, ci România cu vecinii Ucraina şi Moldova; apoi e problema "medalionul lui Marinică", pe care fiul său îl va regăsi la 15 ani de cînd tatăl său fusese ars de viu, faptul că acest copil trăia în canalele în care cenuşa lui Marinică fusese aruncată. Iar în debutul filmului e o analiză a sordidei vieţi politice româneşti care dacă nu venea de la Nicolaescu cu siguranţă era mai puţin greţoasă.

Regizorul român "cu cei mai mulţi spectatori" se prezintă în acelaşi ritm şi stil ultra-diletant şi în Supravieţuitorul. Ultimul film al lui Nicolaescu putea fi, mai simplu, emisiune (O)TV în care e invitată să cînte Loredana Groza şi în care, SENZAŢIONAL, Latin Lover şi Supravieţuitorul joacă ruletă încrucişată în direct. Latin Lover e fostul trubadur Cristian Vasile, cel care a muiat inima Zaradei şi a făcut celebră piesa Zarazei. Supravieţuitorul e fostul Comisar Miclovan, ieşit din puşcăria comunistă după ce a trecut prin eroice partide de ruletă rusească prin care distra cadrele închisorii. Către finele anilor '70, e reactivat ca jucător de ruletă de către Goldberg, întreprinzător în occident. Un occident care e plin de români printre care, culmea, toţi foştii prieteni sau clienţi ai comisarului! Şi şoferul de taxi de undeva din Europa e român. Pînă şi Limbă plecase între timp la manglit prin occident. Căci în vest e vorba că s-ar petrece toată grozăvia, de aia avem panorame din Praga. Şi dacă nu le aveam era OK, că şi Bucureşti-ul, prezent explicit pe ecran printr-un teatru şi un restaurant, e tot undeva în Europa, unde ar trebui să înţelegem că se desfăşoară ruleta încrucişată...

Pînă la urmă m-am distrat pe cinste cu Ioana. Dacă nu aveţi altceva mai bun de făcut, e recomandat să mergeţi la film cu prietena/prietenul, sau în grup de prieteni. Veţi rîde bine. Dacă îl vedeţi siguri s-ar putea să vă enervaţi. Noi am început să rîdem la ieşirea în scenă a domnişoarei Lorry, parte a spectatorului de varietăţi care avea în centru ruleta încrucişată. Domnişoara Lorry e jucată de Loredana Groza, cîntă piesele Loredanei Groza, apoi pe ale lui Edith Piaf, dansează ca Nicole Kidman în Moulin Rouge şi vrea să semene cu Maryiln Monroe. În film apare atît de mult că dacă aranjau mai bine cadrele puteau transforma povestea într-un concert Lorry presărat cu ceva acţiune SENZAŢIONALĂ între piese. Acţiunea asta e şi mai şi ca potenţial comic. Să vedeţi o urmărire pe acoperiş, parodie la Matrix, nu alta: Nicolaescu fuge bătrîneşte, doi flăcăi se chinuie să nu se apropie de el şi să nu-l nimerească atunci cînd trag, iar din două învîrteli după un horn, comisarul i-a şi păcălit. Într-o reglare de conturi dintr-un cimitir, personajele împuşcate de comisar cad precum popicele, parcă am vedea un episod din desenele în care Bugs Bunny se prosteşte la împuşcăturile lui Yosemite Sam. Ruleta rusească se încheie cu o intervenţie a "mascaţilor", picaţi ca din cer şi atît de mulţi că s-a înnegrit ecranul. Doar comisarul iese din sala unde se duelase în ruletă cu domnu' Latin Lover, pentru că dintre toate personajele trecutului său mai avea a-l întîlni pe fostul şef al puşcăriei din Făgăraş, unde fusese el deţinut politic.

În ceea ce priveşte dialogurile, evident că tot comisarul vorbeşte! El nu rosteşte replici, are la fiecare intervenţie un adevărat monolog, prin care îşi pune la punct (moral) preopinentul. Iar dublarea lui Petr Falc- interpretul ceh al comisarului tînăr - e ca nuca-n perete. O dată că vorbele nu bat cu mişcarea buzelor, ceea ce ar putea fi OK la o adică, dar ele chiar par nenaturale avînd în vedere că le rosteşte un domn de 70+ (Nicolaescu) ani pentru un domn de 30+ (Falc); Sergiu Nicolaescu nu are dicţiune, vorbele spuse de el par extrase cu patentul dintr-un automat. Şi ca totul să fie rotund, să nu credem cumva că Ileana Lazariuc chiar a murit, vedem cum vena ei jugulară pulsează puternic, deşi fusese asasinată pe un trotuar bucureştean.

Dacă Nicolaescu ar avea un bun simţ al ridicolului probabil că s-ar opri din a mai face filme. Cum nu îl are, probabil că vom mai vedea cîteva producţii semnate de domnia sa.