România Liberă / aprilie 2008
Pentru filmele europene, traducătorii folosesc de multe ori varianta în engleză a dialogului
Criticii de film spun că traducerile filmelor de la cinema sunt, cu câteva excepții, tot mai cu probleme
"Haide-ți sus!", "Mă va fericii" și "d-le" sunt exemple de greșeli din filme recente.

Cei care merg constant la cinema și sînt familiarizați cu limbile străine sînt deranjați, nu de puține ori, de subtitrări. Uneori traducerea nu e conformă cu originalul, alteori exprimarea în română e incorectă, alteori lipsesc diacriticele. Criticul de film Irina Margareta Nistor, care înainte de '89 a tradus tone de filme, e de părere că "nu există nici un fel de control, nu există cineva care să supervizeze munca traducătorului, care să facă o a doua lectură a textului". Acest lucru ar fi cauzat de economiile bănești care se fac. Irina Margareta Nistor, care a fost recent deranjată de expresia "cravată făinoasă" din filmul Roman de gare / Un roman de duzină de Claude Lelouch, spune că ar fi util ca traducătorii să consulte dicționarele atunci când au dubii. Criticul de film mai e deranjat că, de atâția ani, "sparanghelul" e confundat cu "asparagusul" sau de faptul că, din economie de spațiu, Dumnezeu e redus pe ecran la formula "blasfemiatoare" "D-zeu". Înainte de '89, spune Irina Margareta Nistor, la TVR, după ce era tradus filmul, traducerea era revăzută de redactorul filmului, și apoi venea profesorul Cezar Tabarcea care corecta stilul.

Andreea Puticiu este unul dintre cei mai bine cotați traducători de film ai momentului. Deși are cu puțin peste 30 de ani, absolventa de engleză-franceză a tradus în opt ani sute de filme. Cel mai mult au inspirat-o filmele produse de Pixar, până când rețeta lor a devenit prea evidentă. Andreea Puticiu a tradus recent Horton, un superb desent animat. Traducerea nu e doar corectă, dar și subtitrarea e bună. "Partea dificilă a fost că am avut de tradus și versuri", spune Andreea Puticiu, care l-a terminat totuși pe Horton în două zile. Iar subtitrarea bună, cu diacritice, a fost făcută în Grecia. Ca să înțelegi exact ce traduci, cel mai bine e să vezi filmul înainte, însă acest lucru nu se întâmplă prea des în ultima vreme, spune traducătoarea, pentru că filmul e pe peliculă și e indisponibil în momentul traducerii, însă se mai pot face corecturi în momentul subtitrării.

Raluca Circea are 25 de ani și traduce & subtitrează pentru Citadel Film. Ea consideră că punctajul unui film e operația cea mai dificilă din domeniul subtitrării. "Cu o mână stai pe masa de punctaj, cu cealaltă la calculator. Trebuie să ai o bună coordonare între auz și văz." La Citadel Film se poate face subtitrare cu caractere din toate limbile, iar greșelile de traducere ori limbă sunt corectate în momentul subtitrării. Raluca Circea spune că se mai întâmplă ca filme studențești sau realizate de cineaști români cunoscuți să vină pentru subtitrare cu traducerea "clientului" și cu precizarea expresă ca aceasta să nu fie modificată. "Dar, indiferent dacă textul a fost tradus de noi sau de altcineva, intervenim pe text unde considerăm necesar", spune Raluca Circea.

Trei firme românești fac subtitrare

Citadel Film și Ro-Image fac subtitrare laser, iar Clorofilm - prin ștanță mecanică. Până nu de mult, subtitrările de la Ro-Image nu aveau diacritice deoarece condițiile tehnice n-o permiteau. Citadel Film, fostă Vision PM, e prima firmă de subtitrare laser din România, înființată în 2001. Dar de la Citadel Film scapă și greșeli de limbă: "Haide-ți sus!" (din filmul I Am Legend) sau "Mă va fericii" (în Sweeney Todd - Bărbierul diabolic din Fleet Street).

Clorofilm lucrează doar de trei ani, dar se împarte între subtitrări de filme pentru sălile din România și subtitrări de filme europene pentru sălile din Ungaria. Directorul firmei, Jakabffy Samu, spune că anul trecut au tradus și subtitrat 110 de filme, din care jumătate pentru România. Din ce spune Jakabffy Samu, puțini distribuitori vin cu traducerile gata făcute și cei mai mulți cer traducere și subtitrare la pachet. Din alte surse am aflat că distribuitorul nu are nici un cuvânt de spus dacă nu e mulțumit de traducere. Oricum, o dată subtitrat filmul și trimis în săli, ce să mai faci?...

Însă distribuitorii sunt cei care aleg titlurile filmelor. Ei sunt vinovați de titlurile românești de atâtea ori fără nici o legătură cu originalul sau de o platitudine strigătoare la cer. Alteori, tot ei sunt vinovați că pun la dispoziția traducătorului, atunci când e vorba de un film european, de traducerea în engleză a dialogurilor, ceea ce face ca până la urmă traducerea în română să fie inevitabil la a doua mână. Criticul de film Alex. Leo Șerban spune că traducerile la filmele de pe marile ecrane au devenit în ultima vreme mai slabe, apropiindu-se uneori de literatura absurdă. A fost antologică secvența din filmul lui Christophe Honoré, Chansons d'amour, când personajul principal masculin își admira tenișii, iar prietena lui îl întreba dacă și-a luat antrenori. Alex. Leo Șerban a remarcat la vizionarea de presă cu filmul unui alt francez, Nicholas Philibert, Retour en Normandie, o altă gafă: "rushes" (care înseamnă, printr-un termen preluat din engleză în toate limbile, rolele de material brut înainte de a fi montate într-un film) au fost traduse prin "exaltări". "Există câțiva traducători buni, dar în general traducerile sunt jalnice. Sunt la fel de agramate ca și comentariile forumiștilor de pe edițiile online ale ziarelor", spune Alex. Leo Șerban. Pentru cunoscutul lingvist Rodica Zafiu, "pentru cine n-are idei foarte clare despre gramatică e foarte periculos, iar pentru ceilalți e supărător să vadă că asistă la o improvizație culturală."

"D-le" nu e corect

O prescurtare frecventă din subtitrări este "d-le", "d-lui", dar și "d-nule" sau "d-nul". Rodica Zafiu, profesor universitar la Facultatea de Litere din Universitatea București, afirmă că notarea cu cratimă e incorectă și că nu corespunde Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic. "Regulile oficiale sunt fără cratimă", spune lingvistul. Firmele de subtitrare, ca și redacțiile de ziar, au normele lor interioare specifice. Unele folosesc cratima în acest caz, altele nu.

1 comentariu

  • Ce să zic...
    caprituss, 10.06.2023, 11:37

    „«Sunt la fel de agramate ca şi comentariile forumiştilor» spune Alex. Leo Şerban.” - Ce ironie superbă!

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus