Eddie's site / mai 2008
Kylie Minogue e una dintre figurile muzicii pop care nu are cum să-ţi fie antipatică. Dacă n-o iubeşti, măcar îi apreciezi fundul. Dacă n-ai crescut pe I should be so lucky sau Locomotion, atunci sigur nu ţi-ai putut scoate din cap refrenul I can't get you out of my head de acum câţiva ani. Dacă ţi-a fost tot timpul indiferentă, atunci când ai aflat din presă că are probleme cu cancerul de sân, cu siguranţă i-ai păstrat un strop de compasiune.

Sâmbătă seara (17 mai 2008), circa 15.000 de oameni s-au adunat pe stadionul Cotroceni ca să urmărească show-ul australiencei de un metru şi-o chiflă, probabil fiecare dintre ei purtând în minte unul dintre motivele de mai sus. Două ore de Kylie n-au însemnat două ore de delir. Nu s-a cântat over and over niciunul dintre refrenele mai mult sau mai puţin întipărite în mintea românilor. Nu s-a stat minute în şir pe stadion în speranţa unui second bis. Nu a fost un foc de artificii şi nici un extaz generalizat care să zdruncine elegantele vile de pe străduţele cu nume de doctori din vecinătate.

Dar:
A fost un concert bine dozat, cu o primă oră la relanti, urmată (de la melodia Copacabana încolo) de încă una mult mai "aprinsă", cu o Kylie la început plictisită, apoi din ce în ce mai dispusă să interacţioneze - sigur, fără a sări calul, "bună seara Bucarest" şi "mulţumesc" neamintind deloc de Ciobănaşul cu 300 de oi "prestat" în vremuri imemoriale la Braşov de un anume Toto Cutugno. A fost un show excepţional îmbrăcat în impecabile ţinute Jean Paul Gaultier, Kylie jonglând între personaje diferite, de la dominatrix la divă, de la "marinăreasă" la marjoretă. N-am văzut nimic spectaculos în privinţa scenografiei digitale, n-am cuvinte de laudă nici pentru sonorizare, însă Kylie a fost (aproape) impecabilă ca voce şi ţinută.

Iar cei care au fost dezamăgiţi, uită că, de fapt, Kylie nu e Madonna. Ba mai mult, că vine din Australia, zona muzicală care îmbină cel mai fericit feeria londoneză cu festivismul american. Adică îţi serveşte un show care nu e american, pe o muzică deloc britanică, purtându-te însă prin ambele ţări care dau ora exactă în showbiz-ul mondial.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus