Uvertura solemnă 1812 de Ceaikovski

Stagiunea de concerte a Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti nu îşi epuizează resursele. De la un spectacol la altul manifestările sunt tot mai reuşite. Joi 5 iunie 2008, la sala Ateneului Român, Orchestra simfonică şi Corul, aflate sub bagheta lui Horia Andreescu, au prezentat publicului un program Piotr Ilici Ceaikovski: Uvertura-fantezie «Romeo şi Julieta», Pezzo capriccioso pentru violoncel şi orchestră, Variaţiunile rococo pentru violoncel şi orchestră, solistă Natalia Gutman, Capriciul italian şi Uvertura 1812. Corul Filarmonicii a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner.

Un concert vocal-simfonic cu mare succes la public, datorită opusurilor alese şi a calităţii interpretării şi, nu în ultimul rând, a unei viziuni dirijorale ce a surprins stilemele ceaikovskiene cu o degajare cuceritoare.

Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta reflectă predilecţia lui Ceaikovski pentru poveştile neîmplinite de iubire. Ultima versiune a uverturii datează din 1878 ca variantă de concert. Splendid a răsunat coralul introductiv, cu solemnitatea sa. Impresionantă sonoritate plină de tandreţe a violelor şi a cornului englez, ce s-a putut auzi la intonarea temei dragostei dintre Romeo şi Julieta. Încărcată de tumult a fost şi ideea muzicală a conflictului dintre cele două familii.

Natalia Gutman, cu un violoncel Guarnieri del Gesu din 1731, are un apetit de a cânta formidabil. Dispunând de o virtuozitate instrumentală rar întâlnită, de o diversitate a timbrului şi o spontaneitate a modificărilor planurilor dinamice fascinante, artista are o putere de sugestie ritmică ce conferă discursului solistic efectiv un rol primordial. În Variaţiunile pe o temă rococo, op. 33, ea a trecut de la eleganţa înfăţişării temei dansante la "acrobaţiile" pe toată tastiera violoncelului, în variaţiunea finală cu elemente ornamentale spectaculoase. Flageolete, octave în duble coarde, staccato, spiccato, arpegii în toate registrele instrumentului, velocitate şi o uşurinţă de execuţie a celor mai dificile pasaje - păreau a fi cântate pe un instrument a braccio, precum violina. Sunetul său foarte dulce, vibrat intens, a dat lirism variaţiunii a treia. Bisul oferit publicului a convins încă o dată auditoriul de nobleţea frazării violoncelistei Natalia Gutman, în Bourrée-ul din Suita a III-a în Do major, pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach.

Interpretarea Capriciului italian de Ceaikovski a adus pe scena Ateneului Român orchestraţia pestriţă a temelor meridionale. După o introducere având tenta fanfarei, cu semnale matinale, melodia melancolică a viorilor, în registrul lor grav, a creat contrastul timbral tipic instrumentelor de coarde. Pe rând, oboiul şi cornul s-au desprins cu teme de factură populară italiană. În final, Tarantella completa cu multă voioşie atmosfera luxuriantă, totul într-o orchestraţie multicoloră.

Ascultând Uvertura solemnă 1812, muzica te transportă într-o lume tensionată de război. Bătălia reală însă se duce aici cu mijloacele expresive ale artei sunetelor. Ideile ce se ciocnesc sunt esenţializate. Marseillesa - simbol al armatei franceze - se topeşte treptat, fiind copleşită de o temă derivată din imnul imperial rus. Salvele de tun şi sunetul clopotelor anunţă victoria vulturului bicefal ţarist. Compartimentul de percuţie a avut o prestaţie excelentă. Intervenţiile corului au sugerat forţa solidară a celor ce-şi apărau fiinţa naţională.

Horia Andreescu dirijează cu un simţ excepţional al tempo-ului şi al raporturilor dinamice dintre compartimentele orchestrale. Forţa coordonării vocilor şi a instrumentelor porneşte din temperamentul său fervent, din voinţa interpretativă şi intuiţia frazării, de fapt dincolo de partitură. Publicul îi percepe direct hotărârea şi pasionalitatea gestului dirijoral. Experienţa dobândită din colaborarea cu cele mai importante orchestre ale lumii şi cele peste 10.000 de minute de muzică înregistrate fac din spectacolele susţinute succese sigure.

Ansamblul Orchestrei simfonice şi cel al Corului Filarmonicii "George Enescu" îşi merită pe deplin întâietatea în peisajul muzicii culte româneşti, prin realizarea unor concerte de nivel european.