Streetart-ul vine din Est
În timp ce gentrificarea urbană din New York şi politicile de curăţire au ajuns să şteargă acele urme legendare de grafitti care au inspirat artişti din întreaga lume, artele stradale înfloresc în oraşele est-europene. Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde Nuclear Fairy, IRLO şi Omar au început să ia în stăpânire zidurile. Arta lor, care combină estetica low-brow cu grafitti-ul figurativ şi cu o abordare neobişnuită a textului (de la font la conţinut), dă viaţă betonului sec al blocurilor comuniste şi intră într-un dialog cu mediul ales, fie el o cabină telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton.
Cei trei artişti, toţi în vârstă de 23 de ani, au colaborat deseori în România, precum şi în alte ţări europene. Se lansează pentru prima oară în Babelul urban al New York-ului şi, după câteva zile de explorare, încep să traducă experienţa lor americană pe geamurile şi pereţii Galeriei Române. Vitrina permite tuturor să vadă cum evoluează desenele, iar oamenii din staţia de autobuz din apropiere intră adesea să vadă expoziţia în lucru.
Lucrurile se leagă
ICRNY a ilustrat ultimul calendar de evenimente cu lucrările lui IRLO, Nuclear Fairy şi Omar, ceea ce a determinat-o pe Marina Drăghici, scenografă şi designer de costume care trăieşte la New York, să îi invite pentru a crea propria lor versiune a The Shrine, legendarul club al muzicianului nigerian Fela Kuti. Artiştii îşi vor folosi spraycan-urile pe pereţii unui teatru Off-Broadway unde va avea loc, în această vară, premiera unui musical de amploare despre viaţa marelui cântăreţ african.
Artă video şi muzică experimentală
Trecând cu naturaleţe de la pereţi la spaţiul digital, întreaga clădire a Institutului Cultural Român din New York va fi ocupată de un ambient urban alternativ. După vernisajul din galerie, urcăm scările în Auditorium pentru o prezentare a Festivalului SIMULTAN, susţinută de Kozma Levente şi Diana Croitoru, care include proiecţia celor mai bune filme scurte din ultimele trei ediţii.
Biografii
Nuclear Fairy este o artistă extrem de versatilă, care lucrează într-o arie largă de medii, de la paste-up-uri cyberpunk la MMORPG-uri, de la costume de cosplay la ilustraţie, bandă desenată şi animaţie, de la modă la artă digitală. Născută la Arad în 1985, Nuclear Fairy pretinde că posedă puteri magice încă din copilărie, una dintre cauze fiind libertatea pe care i-au oferit-o părinţii de a experimenta cu imaginaţia. A făcut studii de artă la Arad şi Timişoara, dar susţine că tot o zână ar fi fost, chiar dacă ar fi studiat agricultura, de vreme ce toate lucrurile din jurul ei îi excită sinapsele. Apartamentele în care a locuit au devenit galerii deschise şi comunităţi în reţea pentru uzul experimental al fiecăruia, în vederea producerii şi diseminării de conţinut. Este unul dintre fondatorii Bisericii, colectiv care remixează elemente din veşmintele bisericeşti cu fetişisimul care se infiltrează din ce în ce mai adânc în cultura străzii şi în cea a "acoperitorilor" pe care le folosim pentru a ne personaliza gadget-urile. Nuclear Fairy desenează oriunde găseşte creioane, hârtie, comp, markere sau pereţi, iar lucrările ei au fost expuse deja în MNAC Bucureşti (cu Kinema Ikon) şi la Muzeul de Artă din Arad (în cadrul Freestyle I şi II). Bestiarul său stradal include ponei seducători, zâne crude, prostituate cu unghii lungi şi copane de pui. Nuclear Fairy este versiunea mutantă a Zânei Clopoţel din Peter Pan.
IRLO este cunoscut pentru personajul său, Viermu care invadează la nesfârşit pereţii şi lifturile dintr-un număr impresionant de oraşe europene, expresie inconfundabilă a unei frenezii exploratorii. Un alt semn distinctiv al stilului IRLO este felul în care se foloseşte de text, juxtapunând expresii comune sau cuvinte inventate, la modul ironic sau foarte serios. Născut în Bistriţa în 1985, a primit o educaţie baptistă, pe care a reconsiderat-o critic ceva mai târziu, dar care transpare în disciplina sa de muncă. După absolvirea studiilor liceale în Arad, IRLO a intrat la Arhitectură în Timişoara, dar a renunţat după câţiva ani deoarece nomadismul său nu se potrivea cu rigiditatea programului de studiu. Principalul său personaj este el însuşi, IRLO caută oameni şi se caută pe sine prin multiplicarea constantă a reprezentărilor sale vizuale, care capătă uneori forma unor animale-totem. Lucrările sale sunt profund mistice, dar explodează de umor (ironizând, spre exemplu, imagistica ortodoxă) şi se centrează într-o realitate hedonistă. IRLO rămâne fidel unui stil de viaţă plasat mereu în afara normelor, singura constantă a universului său fiind procesul creativ. Trăieşte în Bucureşti şi ilustrează "supratripismul românesc" (cum îl numeşte el), creând haine de interior şi exterior pentru pereţi, făcute din vopsea.
Omar s-a născut la Bagdad în 1985 şi s-a mutat în copilărie în Bucureşti unde, împreună cu românul-iranian Saint, a pus bazele Oilers' Crew, un duo prolific de artişti grafitti. A început să picteze la 15 ani şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai apreciaţi streetartişti din România. În fabrica sa de imagini, Batman, Robin şi alţi supereroi mascaţi devin portrete de infractori evadaţi. Desenate într-un stil linear, caracterele sale par să răsară de pe o alee lăturalnică prost luminată, dintr-o lume subterană fecundă, plină de feţe nebărbierite, corpuri masive şi păroase, jartiere şi tricouri intrate la apă. Câini vagabonzi uriaşi populează imaginarul lui Omar. Unii dintre ei sunt pictaţi pe uşile faimosului club Web (punctul de pornire al culturii underground bucureştene de la sfârşitul anilor '90). Tag-urile şi fonturile lui Omar trimit în mod subtil la tradiţia caligrafiei arabe, în special a scriiturii kufite. Intervenţiile sale chestionează direct noua simbolistică vizuală a României de azi. În ultima vreme, Omar plasează ameninţător semnul standard "CE", preluând tipografia originală şi iniţialele Conformităţii Europene, şi ducând cu gândul la întrebarea omonimă din limba română. Îl regăsim pe panouri publicitare, întrerupătoare, ghene şi staţii de autobuz, dând astfel glas unei mirări nemulţumite la adresa realităţii care-l înconjoară.
Sara şi Marc Schiller reprezintă Wooster Collective celebrând streetart-ul. Misiunea lor este de a descoperi şi documenta experienţe artistice autentice prin saloane, publicaţii, expoziţii şi, desigur, prin site-ul lor, www.woostercollective.com. Sara şi Marc locuiesc în centrul oraşului Manhattan şi se bucură de arta de pe străzile cartierului lor, arhivând-o de mai bine de şapte ani. Au expus lucrările a peste 2000 de artişti şi au devenit buni cunoscători ai poveştilor şi surselor lor de inspiraţie. Familia Schiller s-a aflat în umbra expoziţiei din decembrie 2006 din clădirea de pe Spring Street, nr. 11, adresă legendară a culturii grafitti. Proiectul lor a fost ales de către New York Times drept unul dintre primele trei show-uri artistice ale anului. Cei doi au devenit cunoscuţi pe scena internaţională drept curatori şi susţin deseori prelegeri despre această mişcare de artă efemeră. Wooster Collective este menţionat în reviste şi ziare precum The New York Times, Time, Paper, Vapors, Urb şi The Village Voice, printre altele.
SIMULTAN (www.simultan.org.) este o platformă internaţională a conceptelor audiovizuale care urmăreşte susţinerea şi promovarea noilor mişcări şi tendinţe în cultura contemporană, precum: arta video, new media şi muzica experimentală. În cele trei ediţii anterioare, festivalul SIMULTAN a prezentat peste 150 de filme scurte din mai mult de 20 de ţări si a pus în scenă 23 de proiecte audiovizuale şi de muzică experimentală din Anglia, Franţa, Ungaria, Germania, Olanda, Suedia, Japonia, Austria şi România.
Miercuri, 18 iunie 2008, 19:30-23:00 (până pe 15 august 2008)
The Romanian Gallery
573-577 3rd Ave (at 38th St), New York, NY 10016
Intrarea liberă. Orar: 10,00 - 18,00 (luni-sâmbătă).