Who died and made you fucking king of the zombies!?
Bijuteria britanicilor Edgar Wright şi Simon Pegg este un clasic instantaneu nu pentru că respectă datele ecuaţiei, nu pentru că-şi omagiază înaintaşii cu savoare, nu pentru că afişează carnagii puse în scenă cu poftă şi aplicaţie - nu, Shaun of the Dead (2004) este remarcabil pentru că înţelege şi onorează învăţăturile domnului cu barbă din Pittsburgh către urmaşii săi isteţi, şi asta se vede nu neapărat în verva sîngeroasă şi voioşia (sic!) contagioasă, ci în cadrele de debut, pre-infecţie, cînd eroi şi figuranţi, deopotrivă, sînt prezentaţi similar: lenţi, aiuriţi, alienaţi, plictisiţi, îndobitociţi. Aici rezidă deopotrivă geniului domnului Romero, pînă la urmă un cineast guvernat de substanţă, nu de stil, şi al epigonilor săi mai răsăriţi - vibrăm (ne speriem, ne amuzăm, ne gîndim, în fine) la filmele cu zombies pentru că ne regăsim cumva în ei (cei veritabili, morţii vii adică, nu cei creaţi în laborator sau pe calculator), pentru că sîntem la fel (cu diferenţe minore, care merg de la putrefacţie la canibalism) şi pentru că sîntem suficient de inteligenţi pentru a (ne) privi în oglinda deformată de canoanele genului şi a ne recunoaşte defectele, ticurile, moravurile.
"De ce se întorc aici?" se întreba (sic!) un supravieţuitor baricadat în shopping-mall-ul din capodopera social/satirică Dawn of the Dead (1978) - "Instinctul, amintirile... Probabil că era un loc important pentru ei!" vine răspunsul, la moment. N-am văzut încă noul opus al domnului Romero - dar titlul acestuia, Diary of the Dead, îmi pare un headline extrem de potrivit pentru vremurile pe care le trăim.
Top 5 All Time
Night of the Living Dead (George A.Romero)
Shaun of the Dead (Edgar Wright & Simon Pegg)
Brain Dead/Dead Alive (Peter Jackson)
Dellamorte Dellamore (Michele Soavi)
La noche del terror ciego/Tombs of the Blind Dead (Amando de Ossorio)
În funcţie de chef, de inerţie sau de (sic!) morgă, ordinea poate fi aleatorie.