Benjamin Britten - Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge

Orchestra de cameră a Filarmonicii "George Enescu" dirijată de Cristian Mandeal, a interpretat la sala Ateneului Român, în concertul din 29 iunie 2008, Două Intermezzi, op. 12 de George Enescu, Divertismentul pentru orchestră de coarde de Béla Bartók şi Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge, op. 10 de Benjamin Britten.

Un concert de mare rafinament, o încântare pentru public. Cele Două Intermezzi op. 12, pentru instrumente de coarde, compuse de George Enescu la Paris, în 20 septembrie 1902, respectiv, 20 ianuarie 1903, au fost cântate în primă audiţie la Bucureşti, la Ateneul Român, de către Orchestra Filarmonicii, sub bagheta compozitorului, în 2 martie 1903. Situate între momentul compunerii Rapsodiei a II-a şi a Suitei I pentru orchestră, cele Două Intermezzi sunt "ca verigile unui lanţ, însă nu unul întins, ci unul care se convulsionează într-o mulţime de sinuozităţi" (George Bălan). Printr-o sonoritate de ansamblu având omogenitatea unui singur cvintet de coarde, a fost surprinsă componenta contemplativă a muzicii enesciene.

În Divertismento-ul pentru orchestră de coarde de Béla Bartók (1939) s-a putut remarca extensia în spaţiu a lumii muzicii cvartetelor şi a culorilor timbrale camerale. În prima parte, Allegro non troppo, au răzbătut ritmurile şi intervalele melodice specifice horelor româneşti. Iar în Allegri assai, ultima mişcare era uşor de recunoscut formula de csárdás, cu dinamismul specific dansului ungar. Partea mediană, Molto Adagio, cu tragismul ei dezolant, sugerat de multitudinea cromatismelor, a sunat unitar. Această muzică are o alură clasică. Ea lasă să se întrezărească prin utilizarea folclorului, rădăcini puternice. Iar acest fapt o face cu atât mai atrăgătoare.

Interpretarea Variaţiunilor pe o temă de Frank Bridge, op. 10 de Benjamin Britten (1937), cu cele zece părţi ale sale, a constituit un minunat prilej de parodiere a diverselor genuri, forme şi stiluri muzicale. Lucrarea a fost dedicată mentorului său, Frank Bridge. Fiecare parte - Introducere şi tema - Lento Maestoso, Adagio, Marş, Romanza, Aria italiană, Bourrée clasic, Vals vienez, Motto perpetuo, Marş funebru, Cântec, Fugă şi final - a avut prospeţime coloristică. Orchestra de cameră a relevat cu mare lejeritate aspectele de brio componistic. Solo-urile de vioară - Anda Petrovici - au avut calitatea sonoră şi rafinamentul unei muziciene complexe, cu o voinţă interpretativă dublată de pofta de a cânta.

Cristian Mandeal a cules roadele unei munci imense, mergând până la cele mai mici detalii ale expresivităţii. Timbrul, pe care a reuşit să-l impună întregului ansamblu a devenit o voce cu amprentă aurită. Cei 20 de instrumentişti ce alcătuiesc această Orchestră de cameră reprezintă elemente de elită ale orchestrei simfonice a Filarmonicii bucureştene, ceea ce face ca fiecare concert să fie aşteptat şi preţuit de către public.