iulie 2008
Muzician experimentat, pedagog al viorii, autor de cărţi şi articole de specialitate, Dan Scurtulescu a fost şi o figură aparte a criticii muzicale româneşti. L-am cunoscut ca instrumentist al Orchestrei simfonice a Societăţii Române de Radiodifuziune, apoi pe când preda vioara la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti" din Bucureşti şi pe urmă la Universitatea Naţională de Muzică, unde a îndrumat câteva generaţii de studenţi. În ultimii ani am purtat discuţii interesante cu dânsul asupra învăţământului muzical românesc. Era dezamăgit de lipsa de performanţă şi căuta cauzele. Uneori îl întâlneam la concertele de la Ateneul Român. Într-o discuţie în contradictoriu (cum altfel) m-a sfătuit să-mi public părerile. Şi l-am ascultat, urmărindu-i cronicile din Actualitatea Muzicală şi mai ales cele de pe LiterNet.ro. Am apreciat la dânsul francheţea. Detesta mediocritatea şi diplomaţia. Probabil că a supărat pe mulţi interpreţi prin criticile sale acide, sentenţioase, însă conforme cu temperamentul său de veşnic răzvrătit. Nu-şi schimba opinia odată formată. Intransigent, uneori supraexigent nu avea prea mulţi prieteni. Mulţi regretă şi acum că nu l-au înţeles şi nu au putut lua partea bună a lucrurilor semnalate de el. Îşi dorea polemici constructive.

În cartea sa intitulată Cum să cântăm cu plăcere la vioară, vorbea despre raportul dintre energetism şi interpretarea muzicală, expunând idei deosebit de interesante şi valoroase pentru subiecţii activităţii scenice. Îmi amintesc de comunicările făcute de Dan Scurtulescu la sesiunile ştiinţifice ale Catedrei de Instrumente cu Coarde, a Facultăţii de Interpretare Muzicală din Bucureşti. Simţeam cum mă trec fiorii şi năduşelile atunci când analiza simptomele tracului scenic, al acelor emoţiilor distructive de care puţini artişti scapă. Îşi răspândea cunoştinţele şi experienţa chiar şi la unele conferinţe de la sala Dalles din Bucureşti.

La vârsta de 69 de ani, în ziua de 14 iulie 2008, ne-a părăsit, după o suferinţă grea. Prin dispariţia lui Dan Scurtulescu, peisajul criticii muzicale româneşti a mai pierdut un reprezentant de seamă. Dumnezeu să-l ierte!

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus