Festivaluri estivale performante (II): IIFF Anonimul 2008

Valerian Sava: Îţi aminteşti, Miruna Micu-Berescu, pagina de anul trecut din Observator cultural despre a patra ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului Independent Anonimul se intitula "IIFF Anonimul 4 - construcţia continuă". Fiindcă în Satul filmului de la Sfîntu Gheorghe-Deltă încă se lucra la noi clădiri, structurile festivalului păreau într-o continuă căutare de sine. Ce va domina ediţia a cincea (11-18 august 2008): consacrarea unui specific, noutatea, provocarea către viitor?
Miruna Micu-Berescu: La Sfîntu Gheorghe-Deltă, locul însuşi, natura înconjurătoare sugerează - aşa zicînd - şansa unei continue creşteri, prin aluviunile Dunării care extind mereu spre Est teritoriul patriei. La ediţia 20 vom avea, în mod sigur, mult mai mult pămînt la dispoziţie. Serios vorbind, continuăm definirea de sine a festivalului, prin construcţiile sale, cu soluţii şi într-un stil care să nu afecteze mediul, dimpotrivă, adaptîndu-ne la natura şi liniile lui. Printre mefienţii primei ediţii, s-a auzit şi această obiecţie, că modernul Sat al filmului atentează la corola de minuni a Deltei. E-adevărat că am construit vile de patru stele şi minicomplexul sălilor de proiecţie cu tehnologii avansate, dar noi le spunem tot timpul invitaţilor că încercăm să ne depărtăm de "sindromul covorului roşu".

V.S.: Am remarcat, totuşi, şi un imperativ al ţinutei, presupus de calitatea tuturor dotărilor şi finisajelor. Îmi amintesc de ţinutele de gală ale primei ediţii. IIFF nu-i un festival al elitei cineaste, cu 100-200 de invitaţi aleşi pe sprînceană din ţară şi străinătate?
M.M-B.: Nu ştiu. Dacă ne-am duce în camping-ul de alături, dotat cu tot ce trebuie pentru proiecţiile nocturne, şi i-am întreba pe beneficiari dacă ei văd festivalul aşa, ne-ar răspunde că nu, fiindcă ei vin să vadă filme.


Dialogul elitei cineaste cu cinefilii avizaţi

V.S.: Ar fi vorba despre dialogul dintre elită şi pasiunea cinefilă avizată, ea însăşi independentă? Cum mai e cu "filmul independent"?
M.M-B.: Festivalul aşa a început, fiind al Filmului Independent, şi aşa va continua. Drept să-ţi spun, nici nu-i foarte greu. Fiindcă venim în întîmpinarea publicului prea saturat de un anumit tip de cinema şi dornic să vadă altceva. Nu neapărat lucruri elitist-absconse. Nu sîntem la Rotterdam şi nici la Sarajevo, dacă n-ar fi decît pentru faptul că avem mult mai puţine ediţii la activ, spre a nu pomeni de fondurile cu care un festival precum cel din Rotterdam e în măsură să descopere şi să impună noi cineaşti. Urmărim şi noi însă un cinema diferit de filmul de acţiune, diferit de spectacularul ultratehnologic, preponderent american.

V.S.: Şi care ar fi definiţia IIFF Anonimul, ajuns la a cincea ediţie?
M.M-B.: Am şi început, concret, această definiţie. Mergem pe aceeaşi "reţetă", ca să spun aşa, de a aduce filme care să provoace întru cîtva gustul comun, să putem testa reacţia publicului la filmele mai puţin obişnuite din competiţie şi din afara ei.

V.S.: Cîte filme intră în competiţie anul acesta?
M.M-B.: Sînt nouă filme în competiţie.

V.S.: La ediţiile în care selecţioner a fost Alex. Leo Şerban, nu erau la un moment dat cîte 11 lungmetraje în competiţie?
M.M-B.: Ba da, dar atunci aveam mai multe premii prevăzute şi rămînea prea puţin timp ca să arătăm şi alte pelicule decît cele din competiţie. Competiţia se va desfăşura acum în două secţiuni: lungmetraje şi scurtmetraje, iar în programele paralele am ţinut, printre altele, să continuăm experienţa de anul trecut, legată de ecologie - apropo de ce discutam înainte -, după ce am văzut ce interes au stîrnit documentarele de gen. Anul ăsta, vom avea un program dedicat actorilor care au trecut în spatele aparatului de filmat. Lista nu e definitivată, cum nu e încă nici cea a titlurilor din competiţie. Urmează, de pildă, să vedem dacă vom proiecta sau nu, în funcţie de exigenţele unor festivaluri din străinătate, Nunta mută de Horaţiu Mălăiele. Cîteva titluri de la această secţiune informativă sînt însă certe. Sînt filmele unor actori/actriţe pe care îi/le iubim pentru modul cum arată ei/ele pe ecran, iar acum avem surpriza să îi/le descoperim altfel, în rol de regizori: Ben Affleck, Sean Pean, Isabella Rossellini, Gael Garcia Bernel.


La orizont, Noul Val - partea a III-a?

V.S.: Dacă nu sînt încă decise unele titluri din competiţie sau din afara ei, în ce măsură e certă prezenţa la Sfîntu Gheorghe-Deltă a unor performeri ai regiei şi ai criticii de film româneşti, care să se afle şi să se descopere aici, ca niciunde, faţă în faţă, cu folos?
M.M-B.: Pe partea de film românesc, cel mai incitant eveniment cred că va fi proiectarea unui film-colaj inedit al lui Gabriel Achim, ca producător executiv, care a reunit şapte regizori foarte tineri (Gabriel Achim însuşi, Alexandru Mavrodineanu, Ciprian Alexandrescu, Ivo Baru, Cătălin Leescu, Paul Manolescu şi Sorin Damian), fiecare cu cîte un episod în tratarea unei teme unice, care dă şi titlul filmului: Un bărbat urmăreşte o femeie.

V.S.: Ar fi un fel de Noul Val - partea a III-a?
M.M-B.: Da, Gabriel Achim ne spunea că, în mod voit, el nu s-a dus spre regizorii deja cunoscuţi, afirmaţi, premiaţi ş.a.m.d.

V.S.: Ce crezi despre întîlnirea "festivaliştilor" iniţiată de Dinu Tănase la IPIFF 3 - Mamaia?
M.M-B.: Ideea e foarte bună, fiindcă nu există o concurenţă între festivalurile bine făcute. Singura "competiţie", total neloială, este între festivalurile serioase şi cele în care judecata publicului, e nevoită să reclame respectarea programului anunţat, a sălilor, a invitaţilor, a publicului în ultimă instanţă.

V.S.: "Respectul publicului" din sălile goale, cum s-a întîmplat la ultimul festival bucureştean?!
M.M-B.: Astea cu "sala goală" nu prea-s în regulă.