Fatih Akin e ca blonda din banc, mereu De partea cealaltă / Auf der anderen Seite

Ştiţi care-i cel mai tare banc dintre toate? Se făcea că pe un mal de râu stătea o blondă şi peste râu altă blondă. "Nu te supăra", spune prima. "Nu ştii cum pot ajunge pe partea cealaltă?" "Dar eşti deja pe partea cealaltă", i se răspunde.

Sunt convinsă că acest banc n-a ajuns la urechile cineastului turc (luat în braţe de nemţi) Fatih Akin. Dar Akin e mereu pe partea cealaltă. E stabilit în Germania, dar aruncă mereu în filmele sale poduri spre Turcia natală, ca şi cum nu s-ar hotârî s-o părăsească cu totul (sau ca şi cum s-ar întreba de ce a lăsat-o).

Gegen die Wand / Head-On, cu care a luat în 2004 Ursul de Aur la Berlin rămâne cel mai împlinit film al său de până acum - o poveste de dragoste nebună în care elementul social era topit într-un mare amor care ştergea pe jos cu graniţele de orice fel (geografice, temporale etc). În filmele lui Akin, inevitabil, e un mare trafic dinspre Germania spre Turcia şi invers.

Personajele nu rămân într-un loc, complicata încrengătură a destinului le poartă dintr-o parte într-alta. În Auf den anderen Seite traficul e mai intens ca niciodată, şi mai ancorat în realitate ca în filmul din 2004, de aceea probabil - dar şi din pricina notorietăţii autorului -, filmul a participat în Cannes în Competiţia Oficială şi l-a talonat pe 432 şi pe podium, primind Premiul pentru scenariu.

Personal, succesul lui Auf der anderen Seite mi se pare gonflat. Fatih Akin e o personalitate europeană recunoscută până şi (sau mai ales) de sine - la ceremonia decernării Premiilor Academiei Europene de Film, unde, iarăşi, 432 a luat premiile cele mai importante, lăsându-i lui Akin Premiul pentru scenariu, acesta a mărturisit, destul de nedelicat, că nu a văzut filmele cu care concurează. (Probabil nici n-ar fi fost curios să le vadă.).

Dacă Auf der anderen Seite a tot fost premiat pentru scenariu este pentru că povestea - scrisă tot de Akin - e suficient de îmbârligată cât să poată lua ochii. În fond, scenariul e singurul element pe care îl poţi premia dacă ţii morţiş să premiezi ceva.

Imigranţi turci şi fii de imigranţi care redescoperă rădăcinile de pe fundul Bosforului, imigranţi turci care mor în Germania şi vin acasă în coşciug, tinere nemţoaice care se îndrăgostesc de revoluţionare lesbiene şi vin să le apere în străina Turcie şi mor aiurea-n tramvai, mame nemţoaice care vin şi ele pe malul Bosforului într-un pelerinaj definitiv pe locul unde le-a murit copilul - sunt câteva dintre personajele mai degrabă trendy decât convingătoare care populează filmul lui Akin.

Însă în jocul complicat al hazardului - cel pe care vrea să-l figureze Akin pe harta lui mobilă, jocurile destinului par cam făcute cu mâna şi întâlnirile personajelor cam forţate. La fel cum forţate sunt jocul unora dintre actori şi intruziunea istoriei contemporane.

Să ne înţelegem totuşi: Auf der anderen Seite nu este un film slab dar, pe lângă cele spuse mai sus, e suficient de lipsit de ritm cât să te facă să duci din mers dorul lui Gegen die Wand.