Pentru puţinii care au văzut tulburătorul debut al fotografului Michael Cuesta, L.I.E. (2001), Paul Franklin Dano era deja o revelaţie la 17 ani. Ca Howie Blitzer, adolescent-problemă şi delincvent-în-devenire ce se trezeşte brusc într-o relaţie cu un tip mult mai vîrstnic (jucat impecabil de Brian Cox), puştiul cu ochii mari, privire angelică şi o viclenie/ duritate mult dincolo de presupusa lui vîrstă era centrul emoţional al uneia dintre cele mai deconcertante poveşti de manipulare, seducţie şi, da, iubire din ultimul deceniu. Rolul i-a adus, de altfel, premiul pentru cel mai bun nou-venit la Independent Spirit Awards; ca şi la Stockholm şi Fantasporto. Era un început promiţător pentru liceanul longilin din Wilton, Connecticut, care cînta la vremea aceea într-o trupă (Moot) căruia avea să-i dedice tot mai puţin timp odată cu ascendenta carieră în cinema. Care începuse cu un an înainte, alături de colegul din L.I.E., Billy Kay, în drama suburbană The Newcomers. Au urmat proiecte TV (Too Young to Be a Dad) şi ciudăţenii independente - povestea fraţilor înstrăinaţi/ regăsiţi confruntîndu-se cu un extraterestru în Light and the Sufferer (2004); fiul tulburat şi performer de rock creştin al unui preot cu multe secrete (The King, 2005).
Poza de amic adolescent hăituit de hormoni al naivului Emile Hirsch (cu care se mai confruntase în The Emperor's Club) din dulceagul The Girl Next Door nu l-a ajutat prea mult. Nici apariţia în flashback-urile puberale ale psihopatului criminal Martin Asher (Ethan Hawke) în Taking Lives. Dar i-au crescut vizibilitatea, ca şi prezenţa pe genericul insuficient văzutului film al lui Richard Linklater, Fast Food Nation ori creditarea în vreo două episoade din The Sopranos. A început să fie într-adevăr luat în seamă abia după performanţa majoritar mută ca adolescent revoltat ce a făcut un legămînt al tăcerii în Little Miss Sunshine.
Şi pentru că reuşise să-i cîştige atenţia şi admiraţia lui Daniel Day-Lewis cînd jucaseră alături în The Ballad of Jack and Rose (filmul soţiei lui Lewis, Rebecca Miller) s-a trezit recomandat pentru un rol central în There Will Be Blood, cel mai nou (şi negru) Paul Thomas Anderson. Unde, în dublu rol de Iuda rătăcitor şi (fals) predicator bîntuit de demonii aroganţei şi lăcomiei, îi face faţă, deopotrivă zîmbind şi spumegînd, chiar monumentalului Day-Lewis. Chestie cu care se pot lăuda foarte puţini. Şi e, în sfîrşit, pe val. Drept care o să-l vedeţi în debutul actorului Mark Webber, Explicit Ills, următorul Dagur Kári, The Good Heart - din nou, alături de Brian Cox -, următorul Spike Jonze (Where the Wild Things Are) şi, pare-se, în revenirea scenaristului Christopher McQuarrie (Usual Suspects), The Stanford Prison Experiment. Pe scurt, o serie de filme care să merite aşteptarea.