Cum am ales în fiecare zi să urmăresc filmele de lungmetraj, am ratat aproape tot programul scurtelor. Astfel că, pentru a putea vorbi despre cîştigătorul acestei secţiuni, trebuia să rămîn în camping pînă în momentul în care filmul ar fi fost proiectat - căci la Anonimul ăsta e unul dintre ingredientele principale, dacă nu te-ai uitat la filme tot festivalul, cel puţin cîştigătoarele celor două competiţii le poţi recupera, de obicei după ceremonia de premiere. Doar că în seara asta totul a început mai tîrziu decît ar fi trebuit şi s-a şi întins peste estimările orare cele mai pesimiste. Premierea s-a terminat la miezul nopţii, Nightlosers şi-au încheiat tradiţionalul recital după ora unu, scurtmetrajul învingător s-a terminat pe la două.
Premiul pentru scurtmetraj (2.000 USD) i-a fost acordat lui Gabriel Sîrbu pentru La drumul mare. La un semafor, un hoţ intră în maşina unei tinere care se îndrepta spre serviciu. Pune mîna pe poşetă, dar nu o ia imediat la sănătoasa, fiindcă apare poliţia în zonă. O roagă pe fată să conducă în linişte mai departe. El începe să scotocească prin geantă şi culege toate lucrurile de care avea nevoie - telefon, bani. Apoi se enervează că fata nu ştie să conducă. Începe să îi spună ce ar trebui să facă la volan, iar asta o agită şi mai tare pe fată. Ajung la serviciul ei împreună şi, printr-un mic subterfugiu, fata îl pune spre păstrare în maşină. La drumul mare, o peliculă optimistă, filmată în plin trafic şi în plin amatorism într-ale şoferiei, prinde imediat spectatorul prin cadrul exterior. Dacă adăugăm acestora şi ineditul situaţiei create de hoţ (interpretat de Andi Vasluianu) şi răsturnarea valorică produsă de domnişoara agresată - faptul că e pe punctul de a se oferi ca iubită delincventului, totul într-un ambalaj comic, destins, cred că e de înţeles cum de La drumul mare a primit şi Premiul Publicului pentru scurtmetraj. E un film bun şi, între atîtea istorii îndoielnice cîte mi-a fost dat să văd în anumite calupuri de scurte la care am putut intra în timpul festivalului, nu mă mir că povestea lui Sîrbu a venit imediat în faţă. Oricum, pelicula este una meritorie!
Publicul a acordat premiul său pentru lungmetraj filmului german The Wave, lecţia unde mijloacele care pot face posibilă o cîrmuire politică autoritară sînt testate pe elevii unui liceu din Germania, după dictarea profesorului Rainer Wegner. Probabil că publicul a fost încîntat de ritmul spunerii acestui film, de potrivirea dintre muzică şi imagine, şi de morală, aşa că nu a căutat să vadă în ce masură lecţia e periclitată de tratamentul pe care însuşi conducătorul experimentului îl primeşte de la autorul filmului.
Premiul pentru Regie (5.000 USD) i-a fost acordat lui Radu Muntean pentru Boogie. Cred că a fost o alegere optimă, singurul film care ar fi meritat şi acest premiu înaintea lui Boogie fiind exact acela care a intrat în posesia trofeului festivalului. Premiul pentru imagine i-a fost acordat filmului turcesc Yumurta, dar şi acesta putea foarte bine să intre în rastelul marelui cîştigător. A mai fost decernat ad-hoc un Premiu special al juriului, lui Ali Suliman, pentru rolul din Lemon Tree. E adevărat că protagonistul îşi îmbracă foarte bine caracterul, însă nu ştiu dacă premiul acesta a fost unul sincer. Pare o alegere de moment, fiindcă actorul a venit la Sfîntu Gheorghe.
Trofeul Anonimul şi 10.000 USD le-a primit singurul film (dintre cele prezente anul acesta aici) pe care ar fi păcat să nu îl vedeţi cu toţii vreodată. E un film care îşi va prezenta singur argumentele pentru care merita acest premiu - aici, în Deltă, - şi alte zeci de premii, ba la Cannes, ba la Chicago, ba la Havana sau la Rio de Janeiro. Silent Light, producţia lui Carlos Reygadas.
E foarte tîrziu acum - sau foarte devreme, depinde dinspre ce ore sau îndeletniciri priviţi. Îmi iau rămas bun de la dumneavoastră şi vă las să parcurgeţi un ultim set de poze, prin care atmosfera de pe plaja locală sau cea din sat sînt mai grăitoare decît le-aş putea eu creiona la orele acestea nebune!
Cu bine!
