Boogie sau nostalgia tinereţii - Boogie

Să zicem că primele două filme ale lui Radu Muntean pot fi considerate extravertite (deşi frenezia acţiunii din Furia şi Hârtia va fi albastră nu exclude deloc nuanţele multiple ale poveştii şi relieful psihologic al personajelor), iar acest Boogie un introvertit şi intens portret al unei generaţii. Generaţia celor care au acum treizeci-patruzeci de ani, care în '89 erau - sau nu - pe baricade şi care au avut, drept pandant al adolescenţei, un sac cu iluzii ceva mai încăpător decât se întâmplă de obicei chiar la asemenea vârstă. Ei se vor regăsi, frisonant de puternic, în acest film despre trei foşti colegi de liceu - Bogdan Ciocăzanu, Penescu şi Iordache - care se întâlnesc întâmplător de 1 Mai la mare, unde Bogdan a venit cu nevasta, Smaranda, şi fiul lor de 4 ani, Adrian. Dornici să reia spiritul vechilor escapade din adolescenţă, Penescu şi Iordache îl iau pe sus pe Bogdan (poreclit în liceu Boogie) la o seară între băieţi, dar cu voie de acasă. Ceea ce părea o reîntâlnire veselă şi fără griji scoate însă la iveală adevărata stare a lucrurilor, confruntându-l pe fiecare dintre cei trei cu propria viaţă şi propriiile aşteptări înşelate.

Fără nimic strident, fără pic de melodramă şi fără cea mai mică intenţie de poleire "artistică" a adevărului, povestea scrisă de Răzvan Rădulescu, Alex Baciu şi Radu Muntean poartă în ea o tristeţe sfâşietoare, care te izbeşte în plex, mai ales că e scrisă cu acea autenticitate de lipsa căreia filmul românesc a suferit îndelung şi aparent incurabil. Umorul şi ironia subtilă a scenariştilor alternează într-un ritm perfect cu nostalgia adâncă ce îmbrăţişează povestea. Printre glumiţe care s-ar vrea virile şi deştepte, cei trei foşti băieţi veseli lasă, în cele din urmă, să se întrevadă gustul coclit al prezentului. Iordache s-a ratat în Suedia, Penescu aici. Nici măcar reperele spaţiale ale triumfului lor erotic-adolescentin de altădată (când toţi erau liberi, optimişti şi lumea era a lor) nu rezistă - camera de hotel înţesată cândva de prieteni, muzică, veselie şi fete frumoase aparţine deja trecutului, iar prezentul îi apasă în ton cu vântul rece, staţiunea pustie cu decor depăşit, chelnerii apatici, friptura congelată şi terasele deprimante. Tinereţea lor pare un festin de la care toată lumea a plecat deja, iar întâlnirea forţat veselă de acum are aerul lugubru al resturilor risipite pe sub mese şi al mucurilor de ţigară stinse prin ceşti de cafea. Până şi discoteca în care urlă o muzică imbecilă, iar câteva pipiţe dansează dezarticulat prin colţuri e dezolantă, iar momentele de relaxare aşteptate de la o puştoaică zgribulită, care se prostituează într-un colţ de stradă, nu fac decât să dezvăluie stresul şi propriul sentiment de ratare al eroilor.

Singurul la adăpost faţă de asemenea sentiment de pierdere absolută este Bogdan, fostul Boogie, care, în ciuda măruntului conflict casnic pricinuit de seara cu băieţii, are o viaţă echilibrată şi o căsnicie reuşită. Nerealizarea personală, pierderea printre degete a tinereţii omnipotente şi alunecarea treptată spre bătrâneţe - acea "posomorâtă lipsă de curiozitate", cum o caracterizează francezii - sunt surprinse atât de inteligent şi de sincer în filmul lui Radu Muntean încât îţi dau o stare mai tristă decât dacă ai plânge. Colţii tociţi, dar diabolic de perseverenţi ai începutului bătrâneţii ies la iveală în această poveste infinit de umană şi adevărată, în care ratarea colectivă e trăită şi simţită la nivel personal. Cu atât mai intens.


Boogie, România, 2008
Regia: Radu Muntean.
Cu: Dragoş Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Brănescu, Adrian Văncică, Vlad Muntean, Roxana Iancu, Geanina Varga.