Playlist de supravieţuitor

Mărturisesc că nu sunt stresat. Doar alienat. Prietenilor şi editorului le spun cu nonşalanţă că sunt zen. Asta deşi sunt unul dintre miile de pietoni care se ascund în spatele căştilor de la mp3-player şi încearcă să ajungă la destinaţie. Traficul, mizeria, claxoanele şi înjurăturile sunt aceleaşi pe străzile oraşului. Muzica face diferenţa.

Pornesc cu dreptul şi rezist străzii pe ritmurile lui Tesfa Maryam Kidane din Heywete. Odată ajuns la capătul străduţei mele ambuteiate începe să curgă piesa Reccuring de la Bonobo. Combinaţia de acid jazz şi downtempo cu infuzii etnice, dar şi de trip-hop a fost suficientă pentru a mă aduce în staţia de autobuz. Printre atâţia oameni încruntaţi simt nevoia de puţin psybient care să-mi confirme că I Am a Freak (vezi Younger Brother). Îmi găsesc cu greu un loc în înghesuiala autobuzului şi expir pe Flute Fruit de la Shpongle. Ultimele două piese sunt identice conceptual. Ce, diferă călătoria de azi de cea de ieri? Pe traseul meu devenit comun este loc pentru o raritate: Song No. 6 a celor de la Freak Power.

Mărturisesc că sunt stresat. Şi alienat. Nu sunt nici zen, şi nici meloterapeut. Sunt un melosupravieţuitor.