Aşa cum nu e bine să te duci la pomul lăudat cu sacul, nici să pleci la drum necunoscut doar cu o trăistuţă, nu e, uneori, cel mai inspirat lucru. S-ar putea să nu ai unde înghesui frumoasele surprize. Ceea ce mi s-a întâmplat mie la Festivalul Maremetraggio de la Trieste.
Ştiam că în oraşul de pe coasta Adriaticii există, iarna, festivalul Alpe-Adria, unde cineaştii români au fost de multe ori onoraţi. De Maremetraggio, manifestarea din prima săptămână a lui Cuptor, mărturisesc că nu auzisem. Sau, poate, numele mi-a trecut pe la ureche şi atât. Sunt atât de multe astfel de întâlniri... Prezenţa filmului românesc şi o invitaţie în juriul criticii m-au adus la această a IX-a ediţie. După două zile, îmi spuneam: dacă best-urile şi fest-urile noastre bucureştene ar avea structura atât de bine gândită şi riguros respectată a acestui mic festival, iniţiat tot de două doamne, cinefile autentice, Maddalena Mayneri şi Chiara Valenti Omero, bine ar fi.
Miezul: un "focus" pe scurt metrajele unor tineri autori europeni, de preferinţă din zona centrală şi de sud-est. Tot lor le este dedicată şi principala competiţie, o amplă selecţie (77 de titluri). Pentru că organizatorii l-au conceput de la bun început ca pe un festival al descoperirilor, nu al confirmărilor, lung metrajului de ficţiune îi revine un compartiment (Ippocampo/Căluţul de mare) ce înglobează doar recentele debuturi italiene. Prilej cu care mi-am dat seama cât de mult suntem ţinuţi departe de o cinematografie căreia, altădată, îi luam pulsul la noi acasă. Am descoperit, la Trieste, trei autori: Giorgio Diritti (Il vento fa il suo giro), Andrea Molaioli (La ragazza del lago) şi Tony D'Angelo (fiul cunoscutului cântăreţ napolitan Nino D'Angelo, cel "senza giacca e cravata") cu Una Notte. Nu i-a fost teamă să-şi asume un titlu antonionian şi, mai mult decât atât, chiar să-şi deconspire lecţiile învăţate.
Amintitul miez este înconjurat de Retrospective, nici una de mântuială (Clermont-Ferrand la 30 de ani, actriţa Margheritta Buy, interpreta lui Silvio Soldini, Daniele Luchetti, Moretti, Tornatore, deţinători a mai multor premii David di Donatello şi Nastri d'argento) şi, atunci când este posibil, de acordarea unui Premiu special unei mari personalităţi. Anul acesta a fost F. Murray Abraham (am aflat că nu-i face mare plăcere să-i tot legăm numele de cel al rolului Salieri, dar trimiterea este greu de evitat). Venea din... România, de la Castel Film, de pe platourile superproducţiei Barbarossa, al lui Renzo Martinelli. Abia sosise - nu avea să stea prea mult - dar la cina de pe malul mării şi-a făcut timp să treacă şi pe la masa tinerilor cineaşti români. Revin şi eu la ei. "Evento speciale - Romania" organizat împreună cu ICR şi Accademia di Romania a inclus filmele Megatron (Marian Crişan), Lampa cu căciulă (Radu Jude), Carne (Miruna Boruzescu), Nu te supăra, dar... ( Adina Pintilie), Ultima zi în decembrie (Bogdan George Apetri), Povara umbrei (Dragoş Iuga), Muzică de cameră, Dumnezeu la saxofon, dracu la vioară, Vineri în jur de 11, autorii ultimelor trei, Matei Alexandru Mocanu, Alexandra Gulea şi Iulia Rugină, împreună cu Thomas Ciulei (membru într-un juriu) fiind prezenţi şi la colocviul moderat de criticul şi istoricul Manuela Cernat, prorector UNATC, care a asigurat selecţia şi care avea să primească un "Premiu pentru promovarea culturii în străinătate".
Nu aş vrea să închei fără a aminti că printre cei mai interesaţi de şcoala noastră de film se aflau actriţa Amanda Sandrelli - fiica faimoasei Stefania - şi soţul ei, actorul Blas Roca Rey. Îi putem vedea pe toţi trei în serialul Eu şi mama.