Un fapt demn de remarcat: la Opera Naţională Bucureşti sălile sînt pline. Chiar dacă destui melomani de cartier se înghesuie s-o vadă pe soprana de coloratură Elena Udrea risipind arii retorice şi mititei în Parcul Moghioroş, nu puţini bucureşteni au lăsat deoparte treburile cotidiene pentru a se bucura de surpriza oferită de opera bucureşteană.
E vorba despre un Festival Puccini, prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la naşterea compozitorului italian (22 decembrie 1858, Luca, Italia - 29 noiembrie 1928, Bruxelles, Belgia), dar şi bine gîndit de cei care fac politica repertorială a instituţiei. Nu ştim cine gîndeşte - şi programează toate acestea, lucru extrem de important în activitatea unei instituţii de cultură -, dar se vede că se şi munceşte cu folos. Între 15 noiembrie şi 23 noiembrie 2008 au avut loc o suită de manifestări dedicate marelui şi popularului compozitor italian ce ne-a atras în mod deosebit atenţia. Pentru că nu în fiecare zi-lună-an putem urmări-asculta, en suivie, cîteva dintre cele mai remarcabile lucrări ale maestrului toscan. Deschiderea festivalului a avut loc pe 15 noiembrie 2008, cu premiera operei La Boheme, într-o versiune scenică nouă, în regia lui Ionel Pantea - o surpriză agreabilă -, şi sub conducerea muzicală a dirijorului Vlad Conta. Un spectacol închegat şi plin de culoare, scenografia - Ştefan Caragiu, costumele -, Liliana Cenean, în care vocile lui Călin Brătescu, a Anitei Hartig şi a Dorinei Chesei s-au contopit firesc şi natural cu soundul corului bine strunit de experimentatul Stelian Olaru.
Nu am urmărit şi al doilea spectacol, din 16 noiembrie 2008, cu o altă echipă de solişti - Hector Lopez, Simona Neagu şi Irina Iordăchescu, printre alţii, dar sîntem convinşi că ideea unei duble distribuţii este remarcabilă. Au urmat alte două surprize, premiere la rîndul lor. Opere cvasinecunoscute în România, precum Le Villi şi Edgar, au fost prezentate în varianta de concert, gazdă fiind deja cunoscutul Foaier Galben al ONB. Le Villi, lucrare de tinereţe a lui Puccini, pe un libret de Ferdinando Fontana - premiera a avut loc în 1884 - a fost interpretată de soliştii Madeleine Pascu, Vlad Miriţa şi baritonul Eugen Secobeanu, printre alţii, alături de corul Accoustic, pregătit de Daniel Jinga. La pian, Luminiţa Beraru, pe care nu de mult am mai ascultat-o într-un frumos recital la Ateneul Român.
Cealaltă noutate, tot o premieră, Edgar, lucrare care cunoaşte mai multe versiuni, de la premiera în patru acte de la Scala din Milano, în 1889, pînă la versiunea ultimă în trei acte prezentată la faimosul Teatro Colon din Buenos Aires, în 1905 - au şi operele poveştile lor, nu doar cei care le dau viaţă... -, s-a bucurat de participarea extraordinară a lui Robert Nagy. Alături de el, Silvia Sorina Munteanu, Liliana Matei Ciucă şi Ştefan Ignat. La pian, Mihaela Vălcea. Ambele lucrări au fost prezentate în cadrul unui interesant proiect şi a unei fericite iniţiative de punere în valoare a unor lucrări puţin cunoscute marelui public.
Muzica lui Puccini nu are cum să nu placă. Melodiile curg şi ariile se înlănţuie natural şi firesc, aşa că un anume sentiment al bunei dispoziţii îşi face loc printre melomani şi printre nemelomani, deopotrivă. Cînd vom reuşi şi noi, aici, în România, să fredonăm arii din opere cunoscute, precum italienii din toate categoriile sociale, viaţa ar putea fi considerată acceptabilă, dincolo de toate sucelile şi răsucelile de care avem parte fiecare dintre noi. Puccini, influenţat de Verdi şi de Wagner, a reuşit o frumoasă sinteză între romantismul şi cantabilitatea muzicii italiene şi fastuozităţile armonice orchestrale ale maestrului din Bayreuth. Călare pe două secole, Puccini preia cîte ceva din ceea ce plutea în jurul său.
Aşa s-au năsut şi unele dintre marile lui capodopere care sînt şi ele prezente la festivalul de la Bucureşti. Miercuri, 19 noiembrie 2008 a avut loc spectacolul Manon Lescaut - dirijor Adrian Morar, solişti Mariana Colpoş, în rolul lui Manon, şi oaspetele italian Gianluca Zampieri, în rolul lui Des Grieux, urmat de nu nu mai puţin faimoasele Tosca (pe 22 noiembrie) şi Madame Butterfly (pe 23 noiembrie 2008). În rolul titular din Tosca va apărea Silvia Sorina Munteanu, alături de tenorul Gianluca Zampieri, de la Opera din Roma, în Mario, şi baritonul Boris Statsenko, de la Balşoi Teatr din Moscova, în rolul lui Scarpia. Se prefigurează un spectacol de zile mari, sub bagheta lui Iurie Florea. De o bună distribuţie se va bucura şi Madame Butterfly, cu japoneza Mina Taska Yamazaki în frunte - debutantă în rolul Cio Cio San chiar la Luca, în oraşul natal al lui Puccini - la care se adaugă Sidonia Nica în Suzuki şi Gabriel Năstase în Pinkerton. Să-i mulţumim în posteritate lui Puccini şi în contemporaneitate celor de la Opera Naţională Bucureşti.
Restul a fost, este şi va rămîne, doar muzică. Bună.
Despre concertul Cvartetului Belcea - va mai fi unul şi în decembrie - şi despre recitalul violonistului Alexandru Tomescu (Stravinski, Ravel, Debussy), acompaniat de pianistul Horia Mihail, vom comenta cu proxima ocazie.