Priveşte cum arde - Burn After Reading

Axioma nr. 1: într-o lume perfectă, toate filmele ar trebui să fie făcute de fraţii Coen.
Axioma nr. 2: chiar şi un film prost al fraţilor Coen e mai bun decât 95% din restul filmelor.

Valabile nicicând şi dintotdeauna (sic!) aceste ziceri erau en vogue la finalul anilor '90, când domnii Joel&Ethan hotărau trecerea dintr-o ligă numai a lor într-una mai mare şi mai faimoasă. Nu neapărat mai interesantă - e minunat să-ţi permiţi nume sonore pe generic şi e hazliu la culme să-i maimuţăreşti pe ecran, dar cum rămâne cu regula de la care fraţii nu abdicau nici bătuţi? "Don't act funny - be funny" (în engleză, în text) funcţiona de minune - mărturie stă seria imbatabilă încheiată glorios în 1998 cu The Big Lebowski.

Ultimul opus al foştilor "enfants terribles" (Burn after Watching, zicea un hâtru pe internet) pune în scenă o seamă de dependenţi (de alcool, de sex, de chewing-gum) pentru încă un studiu asupra prostiei omeneşti. Tărăşenia se întâmplă laWashington (departe de Fargo, ahem!), distribuţia (Pitt, Clooney, Malkovich) e doar un cârlig pentru naivi, plotul e haios doar la nivel de enunţ: "intelligence is relative". Lipseşte stropul de umanitate care aducea pe vremuri acel bagaj esenţial de tragism - întregul aduce cumva cu o găină decapitată care aleargă bezmetică degeaba, atunci când nu-ţi bagă ghearele în ochi. O glumă, da, dar o glumă proastă. Fraţii Coen au avut chef de joacă? Prea bine, dar s-a întunecat - înapoi acasă, spălat pe mâini, păpică, pipilică şi culcat devreme, mâine avem şcoală.