Pe lângă ştiuci, pe lângă crapi, de după stuf şi printre răţuşte, cu briza răscolindu-mi pletele (who am I kidding?!), pe scurt şi la obiect despre cinci filme care se zbenguie actualmente, nu pe plajă... ci în cinema-urile răcoroase (sper) din patrie.
The Mummy - Tomb of the Dragon Emperor / Mumia - mormântul împăratului dragon (*, distribuit de RoImage) este o altă Mărie (în speţă Bello, care a înlocuit-o pe Rachel Weisz, mutată în sfere ceva mai înalte) cu aceeaşi pălărie, o pălărie ridicolă care, am senzaţia, a cam intrat la apă. Ridicolul ăsta avea farmec în primele două episoade, regizate cât de cât de Stephen Sommers - sub ochiul "abil" al domnului Rob Cohen (pe care nu l-aş lăsa să regizeze nici filme dentare), guilty-pleasure-ul se transformă într-o mocirlă împănată cu efecte speciale optzeciste, dialoguri jenante, Yeti computerizaţi şi chinezisme în ton cu Beijing-ul. Penibil - să spui că e un film prost ar însemna să jigneşti filmele proaste.
Le serpent / Şarpele (**, distribuit de Independenţa Film) este un thriller à l'americaine, gen în care francezii se simt din ce în ce mai confortabil. E drept că au reuşit recent un film cap de serie (Ne le dis a personne) - cel de faţă e mai puţin cap şi mai mult serie, care te ţine iniţial, nu pentru a afla cine (ţi se spune din capul locului - e bondocul Clovis Cornillac) ci ce anume vrea să-i facă businessman-ului jucat de Yvan Attal. Rezoluţia e banală, ca să nu spun previzibilă, ca să nu spun fumată.
Forgetting Sarah Marshall / Înşelat de Sarah Marshall (***, distribuit de RoImage) este încă un eseu amuzant / vulgar ieşit din fabrica atotprezentului Judd Apatow (individul, când nu regizează, scrie, şi când nu scrie, produce), care îşi doreşte atât de tare să "resurecteze" comedia americană încât va sfârşi prin a o îngropa definitiv. Cucoana din titlu, actriţă într-un soi de CSI împreună cu-n frate Baldwin, îl lasă pe erou (scenaristul Jason Segel) în puţa goală, la propriu, şi pleacă în Hawaii împreună cu noul iubit, trubadur british zărghit. Eroul pleacă să-şi lingă rănile, aţi ghicit, tot în Hawaii - urmează aventuri estivale mai mult sau mai puţin hilare, completate de apariţii ale obişnuiţilor Paul Rudd şi Jonah Hill, dar culmea anunţată de The 40 Year-Old Virgin şi relativ atinsă de Superbad rămâne în zare.
You Don't Mess with the Zohan / Nu te pune cu Zohan (***, distribuit de InterCom) este, de departe, cel mai vizionabil opus din cariera lui Adam Sandler. A nu se înţelege că nu mai e cretin sau vulgar sau debil sau infantil - au contraire; habar n-am dacă e sau nu meritul eternului Judd Apatow (fucking hell!! not him again!?), acum co-scenarist, dar am râs cu lacrimi, în ciuda faptului că-mi bântuia prin minte un vechi episod din Familia Bundy, cel în care nevasta şi copiii îşi pun pe cap pungi de carton cu ochi, îl ştiţi. Avem un agent Mossad ce se visează coafez, avem un terorist finanţator de şaormării, avem taximetrişti refugiaţi şi ultragiaţi, avem babe penetrate undeva în spate (sic!), avem bărbi aprige la adresa evreilor, arabilor şi, mai ales, redneckşilor, avem soundtrack 80's, n-avem multă minte, dar avem şarm. Disco, Disco, Good, Good!
The Dark Knight / Cavalerul negru (****, distribuit de InterCom) este exact ceea ce se aştepta cam toată lumea, dacă nu cumva mai mult decât atât. Problema e că mai mult nu înseamnă neapărat mai bun... Paradoxurile pe care şade filmul lui Christopher Nolan (iscate de tratarea în cheie cel puţin stranie a noţiunilor terorism, supraveghere, tortură), amplificate de tragedia pe care o ştim cu toţii şi de aerul adult / damnat al întregii întreprinderi transformă vizionarea într-un soi de necropsie. Ştiu că benzile desenate au reflectat întotdeauna istoria vremilor - în cazul unei adaptări BD, şi-aşa aglomerată până la refuz (ai senzaţia, la 2h30, că s-a tăiat dintr-un montaj iniţial de 4h), am impresia că sentimentele contradictorii deranjează chiar mai tare decât îngroşatele exagerări. Dacă vreţi totuşi şi câte ceva din ce-aţi citit în alte locuri, fie: Oscarul de rol secundar îi aparţine, de drept, lui Heath Ledger.