Regizorul Clint Eastwood îşi torturează spectatorii. Din nou. Cu eleganţa fermă cu care ne-a obişnuit. Ceea ce nu-l face mai puţin vinovat de şantaj emoţional.
Dintr-un actor de filme B, Clint Eastwood s-a transformat într-unul dintre cei mai respectaţi regizori de la Hollywood. În spatele carierei sale regizorale de succes nu stau doar premiile (două Oscaruri), ci şi un stil solid de a face filme, cu o mînă sigură, sincer şi fără prea multe subtilităţi. În 2008, la 78 de ani, Eastwood e neobosit: a lansat două filme - Gran Torino şi Changeling / Schimbul -, ambele cu şanse la Oscar.
Changeling, inspirat din fapte reale, spune povestea Christinei Collins (Angelina Jolie), o mamă singură din Los Angelesul anilor '20, al cărei fiu, Walter, în vîrstă de 9 ani, dispare de acasă în timp ce ea se afla la muncă. Disperată, Christina apelează la poliţişti, care, după cîteva luni, îi spun că i-au găsit fiul viu şi nevătămat. Numai că, atunci cînd îl aduc acasă, mama descoperă că băiatul nu este fiul ei! Poliţia insistă că puştiul este Walter şi încearcă să o convingă pe Christina că băiatul s-a schimbat şi că ea, din cauza emoţiilor, nu-l recunoaşte. În realitate, poliţia din Los Angeles era într-o mare criză de credibilitate şi nu-şi putea permite încă un eşec, aşa că face totul pentru a arăta opiniei publice că l-a găsit pe Walter. În scenă intră reverendul Gustav Briegleb (John Malkovich), care şi-a făcut un ţel în viaţă din dezvăluirea corupţiei şi ineficienţei poliţiei. Briegleb o sprijină pe Christina să demonstreze că băiatul adus de poliţie nu e fiul ei şi să ceară autorităţilor să-l găsească pe adevăratul Walter. Numai că autorităţile, încercînd să muşamalizeze cazul, o acuză pe Christina că e o mamă denaturată şi o închid într-un spital de nebuni. Între timp, total întîmplător, oamenii legii descoperă că la o fermă din apropierea oraşului au fost ucişi mai mulţi copii, printre care s-ar fi aflat şi Walter. La presiunile reverendului Briegleb, Christina e eliberată din spital şi dă în judecată autorităţile, ceea ce duce la demiterea şefilor poliţiei. Deşi criminalul de la fermă e găsit vinovat şi condamnat la moarte, Christina nu pierde speranţa că Walter e în viaţă şi că se va întoarce acasă într-o zi.
Trebuie să spun de la început că Changeling e un film bun. Iar asta mă enervează la culme, pentru că mă pune în situaţia de a-i ierta multe dintre defecte. Ceea ce nu mă împiedică să le trec pe acestea în revistă şi să-i las pe spectatori să-i descopere calităţile.
În primul rînd, Changeling pare făcut ostentativ ca să fie luat în seamă la Oscaruri. Subiectul, maniera de abordare, interpretarea excelentă a Angelinei Jolie (în cel mai bun rol al său de la Girl, Interrupted încoace), toate îl duc către seara în care se decernează statuetele hollywoodiene. Ca şi cum acestea nu ar fi fost de ajuns, în film există o scenă în care protagonista ascultă la radio ceremonia Oscarurilor din 1935 - ştiam că lui Eastwood nu-i plac subtilităţile, dar chiar aşa?!? Însă cel mai mare neajuns al filmului este maniera în care Eastwood manipulează sentimentele spectatorului, pe care îl face să treacă de la curiozitate la milă, la revoltă, la furie, la speranţă şi, din nou, la furie. Au mai făcut asta şi alţii (Lars Von Trier în Dogville şi Alejandro González Iñárritu în Babel sunt exemplele care-mi vin primele în cap), a mai făcut-o şi Eastwood, mai ales în Million Dollar Baby. Dacă pînă acum aveam impresia că Eastwood îşi urăşte personajele (şi de aceea filme ca A Perfect World, Mystic River şi Million Dollar Baby se termină tragic), după Changeling cred că, de fapt, Eastwood îşi urăşte spectatorii. Altfel nu i-ar tortura vizual (scena unei execuţii, filmată pe-ndelete) şi psihic timp de două ore. Sigur, obţine lacrimi şi emoţii, poate chiar încă un Oscar, dar...
Changeling (2008)
Regia: Clint Eastwood;
Scenariul: J. Michael Straczynski;
Cu: Angelina Jolie, John Malkovich