În vreme ce bărbatul ei era implicat într-un straniu caz de întinerire soldat cu o moarte prin întoarcere la origini, Angelina Jolie filma de zor la o producţie în care avea să-şi arate talentul mai presus decât dezirabilu-i corp. Despre Angelina, oricum, numai de bine. Dacă n-o vezi nudă, măcar ai satisfacţia că joacă bine. Şi dacă nu joacă bine sau filmul în care o vezi e suficient de cretin, măcar are o scenă în care se dezbracă şi îţi oferă ceva. Cu alte cuvinte, Angelina e ofertantă.
Nu degeaba au nominalizat-o acum la Oscarul pentru rolul feminin principal. Pe care nu-l va câştiga - Kate Winslet a muncit ceva mai mult. Dar - pentru cei care n-au văzut Changeling - să ştiţi că face unul al naibii de bun. O mamă singură, în peisajul corupt al Los Angelesului anilor '20-'30, al cărui unic fiu dispare într-un mod misterios. În acest context, Angelina e elegantă, distinsă, MILF-ă, teatrală, uşor aeriană, foarte înverşunată şi, pe bune, foarte frumoasă. Şi asta nu doar pentru că are botul ăla terorist vopsit cu prea mult ruj roşu. Ci pentru că intră perfect în pielea unui rol care i se potriveşte ca o mănuşă. Nu degeaba are 147 de copii pe-acasă, mai înfiaţi sau mai naturali, cu toţii atent schimbaţi de scutece de către angelicul Brad.
Changeling e un film produs şi regizat de Clint Eastwood. Nu e nici pe departe o capodoperă, ba chiar păcătuieşte prin lungime (de ce-or face filmele aşa lungi în ultima vreme?) şi printr-un oarecare schematism, în ciuda faptului că e inspirat după un caz real. Însă prezenţa Angelinei îl ridică şi, chiar dacă unii îl vor remarca şi pe John Malkovich (în rolul unui pastor încrâncenat), acesta rămâne în umbra focoasei vedete feminine.
(3 stele)