Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Curious Case of Benjamin Button, The

Brad Pitt în foi însiropate - The Curious Case of Benjamin Button


Ziarul de duminică, februarie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Aparent, The Curious Case of Benjamin Button are toate atuurile unui film gândit şi realizat la dimensiuni impresionante. Povestea este bizară şi incitantă - numai bună pentru a fi ecranizată: un bărbat se naşte în vârstă de 80 de ani şi întinereşte o dată cu trecerea anilor, parcurgând un traseu insolit al cunoaşterii vieţii, oamenilor şi dragostei. Imaginea semnată de Claudio Miranda este filtrată, retro, construită din unghiuri impresionante, panorame frecvente şi culori pitoreşti. Capetele de afiş - celebrisimul Brad Pitt şi impecabila Cate Blanchett - care nu mai au nevoie de vreo prezentare, sunt secondate de Julia Ormond, Elias Koteas, Tilda Swinton şi Taraji P. Henson. Povestea de dragoste dintre protagonişti pare să aibă toate ingredientele iubirilor eterne: mister, contratimp, regăsiri şi pierderi succesive, emoţii epistolare şi, în fine, explozia marii reîntâlniri. Însăşi sursa de inspiraţie a poveştii este ilustră - filmul porneşte de la o nuvelă a lui F. Scott Fitzgerald, inspirat, se spune, de o remarcă a lui Mark Twain: "Ce păcat că cea mai bună parte a vieţii vine la început, iar cea mai rea la sfârşit...".

Dacă povestea marelui scriitor american este străbătută însă de surprize şi spirit ludic, varianta adusă pe ecrane de scenaristul Eric Roth şi regizorul David Fincher suferă de cel puţin două defecte serioase. Pe de-o parte, o melodramă bolnăvicioasă înfăşoară într-un cocon de dulcegării fiecare apariţie a lui Benjamin Button, o prezenţă deruta(n)tă nu doar prin datele personajului său, ci şi prin aerul permanent distrat al lui Brad Pitt, care încearcă aici (neinspirat) registrul cândva simpatic din Meet Joe Black. Pe de altă parte, maniera lui Eric Roth - autorul unor scenarii foarte diferite calitativ, de la tandrul Mr. Jones (1993) la catastrofalul The Postman (1997), de la multipremiatul Forrest Gump (1994) la impecabilul Munchen (2005), la care a colaborat cu Tony Kushner - de-a împăna povestea cu sentinţe impozante şi sterile devine de-a dreptul iritantă. De la bătrânul care istoriseşte mereu, inoportun şi fără haz, cum l-a lovit trăsnetul, la replicile neverosimile ale capricioasei Daisy, de la atmosfera confecţionată din azilul de bătrâni la parada crispată a căpitanului de remorcher în orice ocazie, totul este greoi, fabricat şi neconvingător. Cu atât mai stridente sunt platitudinile lui Benjamin Button, care repetă aiurea - la fel ca Forrest Gump, care asemăna întruna viaţa cu o cutie de bomboane, dar măcar avea farmec - că "Nimic nu durează, şi ce păcat că este aşa" ori "Niciodată nu ştii ce-ţi rezervă viaţa". În plus, flash-forward-urile cu Daisy bătrână, pe patul de suferinţă sunt atât de didactice şi redundante, încât reuşesc să distrugă şi stropul de firesc care-i rămăsese poveştii şi care rezistă doar în secvenţe pasagere, precum întâlnirea pasională dintre Benjamin şi enigmatica Elizabeth Abbott. Ceea ce demonstrează încă o dată că, la cinema, nu premisa, ci calitatea salvează opera.

Dacă ideea unui personaj suferind de o cronoafecţiune este extrem de ofertantă filmic (vom revedea ceva vag asemănător, anul acesta, în ecranizarea oarecum conexă şi, să sperăm, de altă factură, a excelentului roman - tradus şi în România - The Time Traveler's Wife -, cu Rachel McAdams şi Eric Bana în rolurile principale), felul în care scenariul şi regia stăpânesc motivaţiile şi reacţiile unui personaj atât de complicat, într-o poveste atât de dificilă, e decisiv. Specialist în istorii complicate şi subterfugii psihologice reuşite, David Fincher (Se7en, The Game, Fight Club, Panic Room, Zodiac) scapă de această dată din mână echilibrul poveştii, iar rezultatul e găunos şi neconvingător. Cât despre personaje, ele nu sunt nici ataşante, nici memorabile, nici expresive - deşi sunt, clar, gândite adânc -, nu doar pentru că nu au consistenţă, ci mai ales pentru că nu au suflet. Cu atât mai acut pare, în consecinţă, contrastul dintre pretenţiile exagerate ale poveştii, desfăşurarea ei pompoasă şi lipsa ei totală de autenticitate, cu cât cele treisprezece nominalizări la Oscar (şi trei trofee, e drept că pentru performanţe tehnice) şi cele cinci la Globul de aur (pe lângă altele, numeroase, la diverse trofee) fac din film un pom lăudat gata să cadă, se pare, în capcana propriei emfaze.


The Curious Case of Benjamin Button / Strania poveste a lui Benjamin Button, SUA, 2008.
Regia: David Fincher.
Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett, Taraji P. Henson, Julia Ormond, Jason Flemyng, Elias Koteas, Tilda Swinton.




 Toate articolele despre Curious Case of Benjamin Button, The


0 comentarii

ÎN PROGRAM

HBO
Duminică, 21.04.2019 - 15,15


Resurse

 Alte articole de Andreea Chiriac Hentea


Alte articole

 Micul om mare - The Curious Case of Benjamin Button, Iulia Blaga
 Anestezic - The Curious Case of Benjamin Button, Andrei Gorzo
 Fitzgerald vs. Fincher & Co. - The Curious Case of Benjamin Button, Eduard Păuna
 Orologii numărau clipele pe dos - The Curious Case of Benjamin Button, Adela Marcov
 Nobleţe căutată - The Curious Case of Benjamin Button, Lucian Maier
 Toate articolele despre Curious Case of Benjamin Button, The


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer