Dacă titlul sau trailerul v-au făcut să credeţi că e vorba despre un film cu scene de sex la care fetele plâng şi băieţii se bucură, aţi avut perfectă dreptate. Ecranizarea romanului scris de Bernhard Schlink, The Reader, reduce farmecul unor pagini de literatură în care nuanţa şi echivocul dau valoare compoziţiei şi pune în loc o poveste monocromă.
Michael Berg, un puşti de 15 ani bolnav de scarlatină, e cucerit de Hanna Schmitz, o doamnă controlor pe tramvai cu 21 de ani în plus şi un apetit foarte dezvoltat pentru baie şi sex. Ea - misterioasă, dură, dar analfabetă, el - timid, înflăcărat, dar talentat la cititul cu voce tare. Ea pleacă, el creşte, se reîntâlnesc în alt context: Hanna recunoaşte o faptă pe care nu a făcut-o, în ciuda faptului că primeşte o condamnare la închisoare pe viaţă, doar pentru că îi e ruşine că nu ştie să scrie. Michael, student acum la Drept, nu intervine în favoarea ei cu o mărturie care ar schimba complet cursul procesului.
Prin intersectarea poveştilor lor, se ridică nişte probleme uriaşe: elucidarea trecutului, confruntarea generaţiei care a acţionat criminal (sau a consimţit) în timpul nazismului cu generaţia care are norocul să judece, puterea moralităţii în faţa legii - toate atent conturate în roman, dar superficial atinse în film. În plus, Hanna Schmitz este genul de personaj care, odată materializat şi transferat pe peliculă îşi pierde farmecul, cu toata strădania de expresivitate a lui Kate Winslet, prea mecanică în rol. Unde pui că abordarea cinematografică a subiectului din roman devine pe alocuri amuzantă şi te bântuie gândul că e şi cartea bună la ceva.