Conform noilor reglementări privind instituţiile de stat, promovate de Guvern, de acum încolo nu se vor mai putea face angajări decît în proporţie de unu la şapte (un nou angajat la şapte plecaţi). Din nefericire pentru noi, Guvernul n-a aflat că, în unele dintre aceste instituţii de stat, există un concept cunoscut sub numele de "post unic". Există, deci, servicii specializate asigurate de un singur angajat - să zicem, responsabil de păstrarea cărţilor de muncă şi de efectuarea menţiunilor în respectivele cărţi. Să zicem că, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, de pildă, funcţionara care se ocupă de asta (numită referent resurse umane) trebuie să iasă la pensie; teatrul e obligat - prin alte legi - să aibă pe acest post o persoană educată în acest sens: ce face acum? Ca să angajeze pe cineva pe acest post unic, are de ales între a da afară alţi şase oameni (ce să fie ei? actori? maşinişti?; teamă mi-e că, dacă dau afară toţi cei cinci maşinişti şi unul din cei doi recuziteri, noul referent resurse umane va trebuie să ajute şi la montările de decor...) şi a trimite la cursuri speciale alt angajat, care să facă, ulterior, două norme - chestie la care, îi asigur şi pe dl Boc, şi pe dl Paleologu, Curtea de Conturi nu va avea cuvinte de bine. Eu îl propun pe portar. Cînd situaţia va afecta şi alte posturi unice - cum pot fi cel de secretar literar sau sufleor -, contabila va fi pregătită sufleteşte să facă şi caiete-program şi să citească piese de teatru, iar peruchiera, să sufle.
Imaginea prim-ministrului despre sistemul de stat (pe care ministrul Culturii nu face mare lucru, pare-se, să i-o schimbe) e, probabil, un birou plin de cucoane care croşetează la birouri, plimbînd, între pauze, nişte hîrtii. Numai că uneori se întîmplă ca în sistemul de stat, recte în teatre, să existe şi categorii un pic mai ciudate, guvernate de alte legi - categorii ca cea a pompierilor şi portarilor. Cînd activitatea unei instituţii de stat (teatrul) presupune adunarea cîtorva sute de cetăţeni (spectatorii) într-o încăpere închisă (sala de spectacol), cale de mai multe ceasuri (durata unei reprezentaţii), Protecţia Civilă impune ca în instituţia respectivă să existe un număr minim, stabilit prin lege, de pompieri. Teatrul Naţional din Iaşi a rămas cu şapte maşinişti la cele trei săli ale lui şi se îngrijorează acut de bunăstarea pompierilor, fiindcă dacă pleacă vreunul şi trebuie, în acelaşi timp, să se supună Legii de Protecţie Civilă şi ultimei indicaţii guvernamentale, nu i-ar mai rămîne de dat afară decît actori. Pe care nu poate să-i dea afară, căci au contracte pe perioadă nelimitată. Iată o dilemă juridică, la care aşteptăm răspuns. Pentru că, în teatre, oamenii de bază sînt fie în prag de pensie, fie prost plătiţi (fie şi una, şi alta), în cîţiva ani nu vor mai rămîne angajaţi decît pompierii, portarii (şi ei obligatorii) şi directorul.