Extrem de diferit de A fost sau n-a fost?, lipsit aparent de orice fel de elemente comice, filmul se desfășoară lent, și parcă nu se întîmplă nimic, pentru că protagonistul face lucruri banale, în timp real, observă și așteaptă și noi îl observăm la rîndul nostru, așteptînd la fel ca el. Dar payoff-ul vine la final, unde așteptarea spectatorilor va fi recompensată pe deplin. Un rol extrem de secundar, dar esențial îl are Vlad Ivanov, ca șef al poliției, și o folosire interesantă a piesei muzicale, Iubire fără soare (Mirabela Dauer), al cărei rol în film este mai mult decît fundal sonor.
Prezentat în secțiunea Un Certain Regard la Cannes (deși multe voci spun că ar fi meritat un loc în competiția oficială), filmul a fost primit foarte bine de critică, a luat premiul juriului condus de Paulo Sorrentino (Il Divo) și premiul presei internaționale FIPRESCI. Cu acest al doilea film, Porumboiu a devenit un răsfățat al festivalului, după Camera d'Or și premiul Europa Cinemas pentru A fost sau n-a fost?, în 2006. Și da, apropo de dilema polițistului, legea asta ar trebui schimbată!!!
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.