Extrem de diferit de A fost sau n-a fost?, lipsit aparent de orice fel de elemente comice, filmul se desfăşoară lent, şi parcă nu se întîmplă nimic, pentru că protagonistul face lucruri banale, în timp real, observă şi aşteaptă şi noi îl observăm la rîndul nostru, aşteptînd la fel ca el. Dar payoff-ul vine la final, unde aşteptarea spectatorilor va fi recompensată pe deplin. Un rol extrem de secundar, dar esenţial îl are Vlad Ivanov, ca şef al poliţiei, şi o folosire interesantă a piesei muzicale, Iubire fără soare (Mirabela Dauer), al cărei rol în film este mai mult decît fundal sonor.
Prezentat în secţiunea Un Certain Regard la Cannes (deşi multe voci spun că ar fi meritat un loc în competiţia oficială), filmul a fost primit foarte bine de critică, a luat premiul juriului condus de Paulo Sorrentino (Il Divo) şi premiul presei internaţionale FIPRESCI. Cu acest al doilea film, Porumboiu a devenit un răsfăţat al festivalului, după Camera d'Or şi premiul Europa Cinemas pentru A fost sau n-a fost?, în 2006. Şi da, apropo de dilema poliţistului, legea asta ar trebui schimbată!!!
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.