Patru concerte (deocamdată) într-o vară plină de chitare, de la Franz Ferdinand la Manowar, trecînd prin The Killers, Motörhead, Placebo, Limp Bizkit şi Faith No More.
Meine Damen und Herren... Die Mensch-maschine. Kraftwerk - 12 iunie 2009, Sala Palatului, Bucureşti. Fără îndoială, cel mai important concert al anului în România este cel al Madonnei. În termeni financiari şi muzicali, dar mai ales din considerente de iconografie populară & populistă. Dar dacă ar fi să mă întrebaţi doar pe mine, evenimentul lui 2009 s-a întîmplat deja în mult hulita Sală a Palatului: concertul colectivului Kraftwerk, inventatorul distopianului technopop şi mitul întemeietor al tuturor subgenurilor care orbitează infatigabil în jurul muzicii electronice de dans. Trupa germană a venit la Bucureşti fără Florian Schneider, unul dintre cei doi membri fondatori, plecat din grup la sfîrşitul anului trecut, dar cu Ralf Hütter, celălalt iniţiator, care a performat memorabil - în faţa unei săli arhipline şi în delir - alături de Henning Schmitz, Fritz Hilpert şi Stefan Pfaffe.
Dans, agonie şi Ecstasy. Basement Jaxx - 27 iunie 2009, Arenele Romane, Bucureşti. În 1999, muzica electronică de dans avea un trecut cert şi un viitor ceţos. Toate acele libertine şi hedoniste "anotimpuri ale iubirii" se topiseră în lumina raidurilor poliţiei şi a invaziei comercialului, iar big beat-ul şi trip-hop-ul - genuri care salvaseră a doua jumătate a anilor '90 - răsuflau epuizate. Era nevoie de o gură de aer proaspăt, iar el a venit din sudul Londrei, locul în care Felix Buxton şi Simon Ratcliffe manipulau sunete şi sample-uri în lungile nopţi clubiste. În anul de care vorbeam, cei doi DJ-i/producători lansau un album, Remedy, sub titulatura Basement Jaxx, şi odată cu el reactivau un gen muzical, house-ul, colîndu-l fără pic de ruşine şi prejudecată cu sunete luate dintr-un peisaj foarte generos. Anii care au urmat le-au mai adus încă trei albume (cel de-al cincilea, Scars, e pe drum, urmînd a fi lansat în septembrie), iar vara lui 2009 îi aşteaptă în România, alături de Moderat şi Aeroplane.
Corpuri de iluminare. Moby - 2 iulie 2009, Romexpo (în cadrul B'Estfest), Bucureşti. Inutil să mai spun ce înseamnă, cantitativ vorbind, Richard Melville Hall, alias Moby, în muzica electronică. Deopotrivă geniu şi şarlatan - sau poate că mai corect era şarlatan de geniu -, artistul născut în Harlem, New York, a creat întotdeauna muzică cu apetenţa pentru referinţe a unui şoarece de bibliotecă. Şi fie că vorbesc de influentul Play, excelentul omagiu adus blues-ului şi gospel-ului, fie că amintesc de nememorabilul Last Night, şchioapa reverenţă în faţa exuberantului disco, opera vegetarianului chelios s-a împărţit întotdeauna între uriaşul ei succes comercial şi popular, talentul şi pretenţiile vizionariste şi mesianice ale autorului ei. Pe care n-aveţi de ce să-l rataţi în concert, în cea de-a doua zi a B'Estfest-ului.
Orbital. Aripa dreaptă. Orbital - 3 iulie 2009, Romexpo (în cadrul B'estfest), Bucureşti. După o pauză de cinci ani, fraţii Hartnoll - Phil şi Paul - au concluzionat că n-ar fi tocmai rău să trezească din hibernare Orbital, proiectul lor muzical născut către sfîrşitul erei rave din muzica electronică britanică. Cele şapte discuri de studio ale duo-ului - tot atîtea incursiuni provocatoare în imaginarul recluziv al techno-ului clasic, hrănit cînd cu sample-uri din Butthole Surfers şi Bon Jovi, cînd cu un riff al lui Kirk Hammett, cînd cu trilurile fragile ale lui Alison Goldfrapp - ar trebui să fie suficiente pentru a vă aduce la B'Estfest pe 3 iulie 2009.