Noul film al lui Corneliu Porumboiu vine la Cluj direct de la Cannes. Un Certain Regard, adică - (re)nume parcă nicicând mai potrivit, tiens! La ora la care scriu nu pot decât să-mi doresc să fi rupt gura târgului (a rupt-o, și-ncă cum! - nn). La ora la care citiți, Polițist, adjectiv concurează la TIFF pentru premiul cel mare (l-a-nhățat, bineînțeles! - nn.) și se pregătește pentru o carieră cinematografică ce va începe undeva în iulie (iată că începe astăzi - nn).
"Fals policier" l-a descris regizorul - cam are dreptate, dar "falsul" nu e deloc ceea ce pare la prima vedere. La prima vedere avem un curcan (vasluianul Dragoș Bucur, sic!) care investighează un caz și urmărește un suspect - termenii sunt interșanjabili. În prima oră, aproape pustie (re-sic!), veți fi tentați să vă uitați la ceas, sub ceas, lîngă ceas - domnilor! "All good things come to those who wait", a spus poetul. "Să vă văd!" va fi spus regizorul. După mijlocul filmului începe, paradoxal, o pantă totodată ascendentă și descendentă, anunțată inteligent de o piesă de Mirabela Dauer reluată ad nauseam - chestie care mie mi-a adus aminte de Secvențele lui Alexandru Tatos, chestie care l-a făcut pe Corneliu să zâmbească blând. Și apoi vine finalul, dar ce final... Un tur de forță deopotrivă dărâmător și imperceptibil (din nou paradoxal, deh), susținut elegantissim de un Vlad Ivanov exemplar (re-re-sic!), într-o secvență a cărei "anvergură" ar putea fi comparată cu o disecție, ca să nu spun autopsie, și ale cărei semnificații trist / acide vă vor zgândări mult după formidabilul cadru final.
Da, formidabil. Și-așa e și filmul.
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.