Noul film al lui Corneliu Porumboiu vine la Cluj direct de la Cannes. Un Certain Regard, adică - (re)nume parcă nicicând mai potrivit, tiens! La ora la care scriu nu pot decât să-mi doresc să fi rupt gura târgului (a rupt-o, şi-ncă cum! - nn). La ora la care citiţi, Poliţist, adjectiv concurează la TIFF pentru premiul cel mare (l-a-nhăţat, bineînţeles! - nn.) şi se pregăteşte pentru o carieră cinematografică ce va începe undeva în iulie (iată că începe astăzi - nn).
"Fals policier" l-a descris regizorul - cam are dreptate, dar "falsul" nu e deloc ceea ce pare la prima vedere. La prima vedere avem un curcan (vasluianul Dragoş Bucur, sic!) care investighează un caz şi urmăreşte un suspect - termenii sunt interşanjabili. În prima oră, aproape pustie (re-sic!), veţi fi tentaţi să vă uitaţi la ceas, sub ceas, lîngă ceas - domnilor! "All good things come to those who wait", a spus poetul. "Să vă văd!" va fi spus regizorul. După mijlocul filmului începe, paradoxal, o pantă totodată ascendentă şi descendentă, anunţată inteligent de o piesă de Mirabela Dauer reluată ad nauseam - chestie care mie mi-a adus aminte de Secvenţele lui Alexandru Tatos, chestie care l-a făcut pe Corneliu să zâmbească blând. Şi apoi vine finalul, dar ce final... Un tur de forţă deopotrivă dărâmător şi imperceptibil (din nou paradoxal, deh), susţinut elegantissim de un Vlad Ivanov exemplar (re-re-sic!), într-o secvenţă a cărei "anvergură" ar putea fi comparată cu o disecţie, ca să nu spun autopsie, şi ale cărei semnificaţii trist / acide vă vor zgândări mult după formidabilul cadru final.
Da, formidabil. Şi-aşa e şi filmul.
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.