Prin modalitatea în care alege să îşi prezinte povestea, în cadre lungi, urmăriri în timp real, presărate cu momente domestice din viaţa poliţistului, Porumboiu face din situaţia dată o simfonie a semnificaţiilor naturii umane, a responsabilităţii pentru alegerile făcute, pune întrebări despre conştiinţă şi "lege morală". Respiraţia filmului este însăşi respiraţia lui Cristi, la fiecare pas, în fiecare moment, iar suspansul e în altă parte.
Nu numai că deconstruieşte noţiunea de film poliţist, dar Porumboiu lucrează cu timpii exteriori şi interiori ai fiinţei umane, fin şi amuzant. Nu ştiu cine şi-ar fi închipuit că un conflict de conştiinţă ar putea fi atât de puternic prezent într-un personaj care mănâncă ciorbă şi ascultă, fără să vrea, în heavy rotation: "Nu te părăsesc iubire / Pentru-o clipă de-amăgire..." Şi nu ştiu cine s-ar fi gândit, în afară de Corneliu Porumboiu, să facă din Mirabela Dauer şi o oală cu ciorbă, un ghid complet "Kant pe înţelesul tuturor".
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.