Unii pun graba lansării (în plină vară) pe seama dorinței distribuitorului de a capitaliza pe succesul de la Cannes. Asta ar fi valabil dacă România ar fi Franța - sau orice altă țară civilizată -, în care mersul la cinema e la fel de firesc ca băutul cafelei de dimineață; la noi, e ca și cum ai lega o diplomă de la Oxford de coada carului cu boi, sperînd ca aceștia să vorbească engleză.
Posibil ca filmul lui Corneliu Porumboiu să fie o dezamăgire pentru cei care așteptau de la autorul lui A fost sau n-a fost? încă o satiră comic-absurdă în decor de Vaslui. Vasluiul e tot acolo (ba, chiar, aici vezi mai mult din el decît în filmul precedent, care 50% se petrecea într-un studio TV), absurdul la fel, dar comicul s-a făcut mai mic, scoțînd capul, cînd și cînd, dintr-o întorsătură de frază sau din... Mirabela Dauer! Scena în care soția (Irina Săulescu) polițistului Cristi (Dragoș Bucur) își pune în buclă, pe computer, șlagărul Nu te părăsesc, iubire are un haz decalat și neașteptat - care vine din întîlnirea în același cadru a maniei muzicale cu analiza de text.
Dar Polițist, adjectiv nu se vrea "va urmarea" lui A fost sau n-a fost? și, dacă nu-i va încînta pe fanii acestuia la fel de mult, e și mai puțin probabil să intereseze un public care-l găsise și pe acesta un fel de banc lent. Este, însă, un film radical în ceea ce-și propune, care împinge cinematograful românesc (pe al lui Porumboiu, în orice caz) într-o direcție surprinzătoare. Porumboiu a făcut un film polițist, substantiv: unul în care intriga n-are importanță, DEX-ul devine personaj, iar flagrantul final e desenat cu creta pe o tablă...
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.